în Centru

A luat-o razna Traian Băsescu?

A luat-o razna Traian Băsescu?

traian

Întrebarea e cumva legitimă după declarațiile surprinzător de dure ale fostului președinte despre politica pe care România trebuie să o adopte în privința refugiaților.

Citindu-l și ascultându-l pe Traian Băsescu ai senzația distinctă că ai de-a face cu unul dintre consultanții de campanie de la ultimele prezidențiale. Dl Băsescu apasă grosier pe noțiuni primare ca „România ortodoxă”, săracă și demnă, dar aflată în pericol.

Când e în formă, sugerează bombardarea „capacităților de transport peste mare”. Aproape vezi imaginea: pilot american încercând să nimerească o barcă gonflabilă. Ridicol.

Mai mult, când chiar vrea să arate a bărbat de stat, ia constituția în mână, varsă cafeaua pe ea, apoi încearcă să o citească. Ca aici, de exemplu:

Răspunsul simplu pentru întrebarea din titlu e nu. Nu a luat-o deloc razna. Fostul președinte are toate facultățile funcționale. Mai ales cinismul.

Ca să înțelegem mai bine ce face Traian Băsescu, vă propun să ne întoarcem un pic în timp.

Decembrie 9, 2012 

E ziua alegerilor parlamentare și Traian Băsescu are o miză acolo. Zdruncinat zdravăn de nenorocirea de referendum pusă la cale de „prietenii” lui inabili din USL, președintele încă în funcție ar avea nevoie să prevină o victorie zdrobitoare a adversarilor săi.

Ce face Traian Băsescu mai pe seară așa? Emite pe toate căile de comunicare un mesaj destinat…alegătorilor UDMR.

„Este esential ca cetatenii romani de etnie maghiara sa mearga la vot. Numai asa drepturile si interesele lor pot fi mai bine aparate. Cetateni romani de etnie maghiara, mergeti la vot!”

Ăsta nu era mesajul unui președinte român verde-xenofob. Din contră, chiar. Era mesajul unui politician cu experiență care avea capacitatea să înțeleagă excluderea UDMR din politica oficială ar fi dus la atomizarea reprezentării politice a maghiarilor cu consecințe imprevizibile și neplăcute.

Traian Băsescu era bine pus la curent cu consensul politic românesc stabilit încă anii 90 și acceptat de mai toată lumea în privința maghiarilor. Pe scurt, partidele românești cedează uneori rolul de king-maker partidului moderat maghiar la schimb cu promisiunea UDMR de a ține în limite decente revendicări de ordin etnic și de secol XIX. Consensul ăsta a funcționat și funcționează încă.

Înapoi la Traian Băsescu și înapoi în timp.

2003

Adrian Năstase domină tot. La fel ca în cazul lui Victor Ponta înainte de alegeri, nimeni nu crede onest că AN-ul poate pierde. Sunt unii care mai cred în miracole și mai e…Traian Băsescu. Supus unui boicot mediatic imbecil și enervant, dl Băsescu e obligat să fie creativ. Vorbește în soundbites, ține conferințe de presa duminică, negociază o fuziune cu PSD pentru ca imediat după aceea să o denunțe. Face de toate. Pare că doar el mai crede în altceva. Adrian Năstase, frustrat, cheamă la dezintegrarea PD. Răspunsul e un hăhăit zgomotos și, mai târziu, niște amenințări cu țepe în Piața Victoriei.

Retrospectiv, înțelegem că Traian Băsescu posedă un soi de inteligență emoțională care l-a ajutat să intuiască slăbiciunile adversarului direct și ale piramidei de paie, șpagă și bling care ținea unită administrația Năstase.

2015

Printre declarații inflamate despre imigranți și pericole culturale, Traian Băsescu anunță că se întoarce în PMP. Declarația e puțin băgată în seamă dar în ea e cheia comportamentului de zilele astea al fostului președinte.

De fapt Traian Băsescu retrăiește pe alte coordonate 2003. Pentru că din nou intuiește un spațiu gol și adversari slabi, are curajul să mai creadă încă în sine. Miza lui sunt alegerile parlamentare din 2016.

Din nou e singur, din nou șochează.  A nu se înțelege de aici că fostul președinte speră să ia mai multe procente decât PNLSD. Ar fi ridicol. Nu. Ceea ce face Traian Băsescu este să își pregătească rolul de king-maker care i-ar putea asigura decizia pe componența guvernului rezultat după parlamentarele de anul viitor.

Probabil calculul lui e pe coordonatele următoare:

– Niciunul dintre cele două partide mari nu se simte bine. PNL e chinuit de fuziunea imperfectă cu PD-L și pare confuz în acțiune (Știți pe cineva entuziasmat de vreun gest al liberalilor din ultimul an?). PSD are o criză prelungită de succesiune și nu pare deloc încrezător în propriul viitor. Niciunul nu poate spera la o majoritate simplă. Amândouă vor lua probabil scoruri decente, undeva între 30 și 40 la sută. E prea devreme pentru previziuni mai clare, dar în lipsa unor evenimente extraordinare, cifrele nu pot fi mai mari.

-UDMR va rămâne în zona lui șapte la sută iar UNPR, dacă va mai exista și dacă va candida de unul singur nu poate spera decât să treacă pragul. Am văzut tot felul de speculații despre UNPR. Eu insist să spun că e un fel de partid-fantoșă menit să dispară în vreun scandal, anchetă sau strategie de absorbție venită din partea unuia dintre cei doi mari.

– Rămân așadar de umplut 5-10 procente pentru o majoritate guvernamentală sau pentru sprijin parlamentar al unui eventual guvern de coaliție. Ăsta era locul conservatorilor/pașoptiștilor/dacilor/alora care se simt urmăriți/anti-occidentalilor discreți și așa mai departe. Locul ăsta a fost permanent ocupat în configurațiile parlamentare din 1990 și până acum. Socialiștii nereformați din guvernul Văcăroiu, asociațiile civice cu program politic ale CDR, PRM-ul anilor 2000, PP-DD mai recent. Acum locul este gol.

Și așa ajungem la Traian Băsescu.

Dacă în 2003, Traian Băsescu viza electoratul urban, educat și călătorit, acum caută frustrații (nu folosesc termenul în sens peiorativ ci ca definiție a unei categorii de oameni care se simt și nereprezentați și neîndreptățiți).

Sau, ca să folosesc termenul lui Barbu, xenoscepticii. O reprezentare aproape ironică. Omul care a deschis România vrea să o închidă pentru că amețește de la atâta aer.

O zonă neocupată e o oportunitate. Mă aștept ca, în lunile următoare, Traian Băsescu să potențeze frici și să sintetizeze un soi de izolaționism de cetate asediată. Așa cum azi îl auzim vorbind de sirieni care ne amenință ortodoxia, o  să îl auzim vorbind despre capitalul românesc dezavantajat în fața celui străin, despre patriotism în sens etnic, despre necesitatea de unire într-un spirit exclusiv și suspicios față de orice nu e inclus într-o definiție limitată. Va fi rusofob, euro-sceptic, pro-american oportunist și prudent. Toate la un loc.

Veți spune că o să piardă tot ce a acumulat în cei zece ani. Am să răspund că nu îi pasă și poate trece rece la următoarea etapă. I-a făcut pierduți pe vechii pediști în anii 2000, pe pedeliști după 2012, va putea renunța și la un discurs care nu îi mai e folositor (justiție, societate deschisă etc). E ultima lui problemă asta.

Va fi șeful galeriei Rapidului iar pe steagul PMP va scrie „singuri împotriva tuturor”.

E posibil să câștige ceva?

Da. Soarta politică a fostului președinte depinde în mare măsură de alegerile locale. Ne întoarcem un pic în guvernarea Năstase. Vă mai amintiți cum au început ascensiunea opoziției și, ulterior, nesiguranțele premierului de atunci? Cu un scor bun la locale. Foarte probabil că asta e strategia PMP acum. Concentrarea pe locale. Nu m-ar mira ca însuși Traian Băsescu să apară pe un buletin de vot. Trebuie să ținem cont că la locale contează mai mult persoana. Dacă dl Băsescu alege corect candidații, s-ar putea ca după localele de anul viitor, PMP (ale cărui mase de simpatizanți și membri încap azi într-o garsonieră) să nu mai arate deloc ridicol.

Aici e ajutat masiv și de PNL și PSD. Discuțiile despre primăria Bucureștiului, spre exemplu, sunt deprimante. Foarte probabil amândouă au să piardă orașul.

Sigur, există argumentul expirării. Moștenirea neplăcută a zece ani de președinție, justiția, Elena Udrea, asfaltatorii, serviciile etc. Argumente valide, dar numai dacă se menține paradigma actuală. Dacă agenda se schimbă, multe din astea vor fi uitate. Și s-ar putea să le uităm, înecați în valul de populism care sufocă occidentul din care și noi facem parte.

Iar Traian Băsescu știe nu numai să schimbe agenda dar și să inoate.

Traian Băsescu nu va mai câștiga niciodată o majoritate. Știe asta prea bine. Dar acum vrea 10 la sută pentru că vrea totul. N-a abandonat niciun moment. E doar cinic. Sirienii ăia cu care ne tot sperie sunt ca țepele de acum 11 ani. S-ar putea să fie ceva acolo, dar scopul e altul.

 

Comentarii

  1. […] A luat-o razna Traian Basescu? […]