în Centru

Această țară imposibil de apărat

Această țară imposibil de apărat

…cu armata ei decrepită, ridicolă, sub-dotată și producătoare de oprea și onțanu

…cu primarii ei corupți, cu deputații imbecili și sfidători

…cu semizeii ei temporari de care se agață poporul doar ca să îi urască la compensare mai târziu

…cu naționaliștii ei ridicoli

…cu dezorientările și confuzia oricărei națiuni recente

…cu intelectualii ei necitați de nimeni, minori și aroganți

…cu ambițiile ei de nobel și non-ambiția de a introduce canalizarea în sate și orașe

…cu alianțele ei oportuniste

…cu poporul ei obosit, exasperat, placid

…cu bisericile ei multe, parte vitală a circuitului financiar național

…cu fricile ei irelevante

…cu curajul ei spectaculos de a-și interna subiecții în spitale odioase

…cu curajul ei și mai spectaculos de a-și trata copiii ca pe niște mici animale deranjante

…cu mândria ei inexplicabilă în momente de orbire

…cu capacitatea ei de a nu trage niciodată concluziile corecte

…cu credința ei irațională în destin

…cu fatalismele ei ridicole

…cu oamenii ei care se transformă când o părăsesc

…cu ierarhiile ei greșite date de corupție, minciună și furt

…cu obositoarele ei imperfecțiuni. niciodată fermecătoare

…cu majoritățile ei frustrante

…cu ratările ei permanente

…cu identitatea în permanentă schimbare și niciodată consumată până la capăt

…cu aerul ei de mătușă bețivă care a fost cândva tânără

Ce e de sărbătorit? Ce e de apărat la țara asta?

Încă mai sunt drapele găurite la marile adunări publice. Poate cea mai bună metaforă născută vreodată în România. O țară care capătă sens doar dacă vezi prin ea, dincolo de ea.

Altminteri te sufocă cu prezența ei încă nejustificată pe deplin.