în Centru

Administratia publica. Manual de sinucidere asistata

Administratia publica. Manual de sinucidere asistata

De vreo zece ani tot citesc stenograme strecurate in presa „pe surse” sau obtinute pe cai legale din dosarele trimise la instanta. Se desprinde din ele  un etaj al societatii dominat de cinism, meschinarie si goana disperata dupa acumularea de resurse in dauna statului sau, uneori, a unor privati.

Stenogramele au fost adesea singura fotografie  a ceea ce Ion Iliescu numea foarte corect acum ceva vreme „capitalism de cumetrie” – coterii de oameni politici, functionari publici si falsi oameni de afaceri al caror unic scop e imbogatirea agnostica (fara a tine seama de metode sau de vreo urma de moralitate).

Am vazut tot felul de caractere, am ramas cu citate memorabile,  am urmarit efectul lor si, uneori, m-am intrebat daca nu cumva traim intr-un soi de republica ambientala.  S-a intrebat si CEDO care, la un moment dat, i-a dat dreptate unui domn la celebritatea caruia au contribuit si inregistrarile facute de autoritati.

De-a lungul timpului au fost presiuni pentru a se opri publicarea acestor fragmente de conversatie. Inca mai sunt. Unele reusite. La CSM, de exemplu, se depun eforturi majore pentru a bara accesul jurnalistilor la continutul dosarelor intocmite de procurori.  Dar nu despre etica stenogramelor vreau sa discut.

Ci despre pasajul asta:

„Păi, fă-o să se sinucidă …”, îi spune Ovidiu Mureșan șefului de la Rutieră, cu referire la agenta Gaie. Replica lui Hasnaș a fost una pe măsură. „Păi nu-i fac toată ziua, tot o omor, am trimis- o singură … o trimit singură să-și rupă capul, șefu’. … Uitați-vă vă rog la planificare, că i-am băgat trei zile de noapte, i-am băgat … o bag de noapte, o bag cu unu’, o bag cu altul, să fie gelos bărbatu-so … ce să mai fac, să pun pe unu să o f…, să o filmeze? Ce dracu’, bat-o soarele …”. Inspectorul șef nici nu vrea să audă și îi cere lui Hasnaș să continue cu presiunea, spunându-i: „… Îi pita și cuțitu’ la tine în mână, taie-i … găsește soluții …”.

L-am gasit intr-un articol despre coruptia din politia Bistrita.

Inca o data: „Fa-o sa se sinucida ”

E atitudinea unui militian suparat pe o colega care nu colabora in intreprinderile sale ilegale. Celalalt, slujbas umil si ascultator, se executa. Explica cum ii face viata cosmar indisciplinatei.

Nivelul de putreziciune morala si uratenie este imposibil de cuprins.

Ganditi-va la politista aceea. Nu se imbogateste din salariu. Pozitia ei in societate e mai degraba minora. Nu poate spera la altceva decat la o viata banala, cel mult decenta.

Atunci cand a ales politia, o fi facut-o crezand probabil ca poate contribui un pic la mai binele societatii. Sau poate a facut vreun calcul de eficienta. E putin important.

Isi incepe munca si, niste ani mai tarziu, in loc sa fie rasplatita, doi imbecili se gandesc cum sa o impinga la sinucidere. De ce? Pentru ca facea nota discordanta in mizeria din institutie.

Ceea ce ne arata stenogramele de la Bistrita este un esec deplin si oribil al unei institutii publice. In conditii normale, politia Bistrita ar trebui desfiintata si reinfiintata dupa niste examene si verificari serioase.

Daca as fi in locul politistei, as cere despagubiri statului. Pentru umilinta pe care a suferit-o atunci cand s-a decis sa ii fie functionar. Pentru pedeapsa pe care a primit-o nemeritat atunci cand a vrut sa serveasca comunitatea. Pentru felul masurile de protectie din interiorul politiei nu au functionat.

Daca a castigat Costel Casuneanu, o sa castige si ea.