magazin la parterul blocului. genul ala de loc aglomerat, claustrofobic si util.

in fata mea un domn cere o bere. pare imbalsamat, fara varsta, cu ochii aproape disparuti in cap si fundamental obosit. are miscari lente si vorbeste lungind silabe.

vanzatoarea il priveste cu un soi de compasiune trista.

n-au berea aia. el insista

iesita din amorteala, doamna pune ferm un pet de lowenbrau pe tejghea.asta se uita urat la lowenbrau dar il ia repede: „da, doamna, am inteles iluzia. in sfarsit am inteles-o”, apoi oboseste la loc.

„aluzia”, ma trezesc mormaind fara rost in spatele lui.

ala se uita la mine ca la lowenbrau: „stiu eu ce spun”.

iese.

am uitat instant ce tigari vreau sa iau. vanzatoarea da ochii peste cap. intru in panica si, ca sa nu o supar, cer primul brand pe care imi cad ochii.

nu-mi plac deloc. dupa primul fum mi-a trecut prin minte ca si alcoolul altora dauneaza grav sanatatii