Sever Voinescu face, în Evenimentul Zilei, o pledoarie pentru păstrarea religiei în şcoli. Un text elegant – şi cumva nespecific – pentru felul în care se duce dezbaterea asta. Spre final, dl. Voinescu pune câteva întrebări. Mi-am luat libertatea să răspund.
E rău să învețe că există deasupra noastră o putere cu mult mai mare și că nu sîntem de capul nostru pe lume?
E rău să pretinzi că ştii care este puterea aceea şi care îi e menirea.
E rău să învețe că lumea și viața, supremul dar, sînt, în cele din urmă, misterioase?
E rău să nu îţi pui întrebări. De ce ne-am opri vreodată? Crede cineva sincer că o se epuizăm misterele?
E rău să învețe că miracolul este posibil?
Nu e. Dar n-ar fi poate mai bine să nu cedăm unui grup restrâns – de oameni şi idei – exclusivitatea asupra miracolelor? Sunt miracolele doar creştine? Doar ortodoxe? E posibil, Sever Voinescu, un miracol agnostic? Au dreptul şi oamenii confuzi sau sceptici la miracole?
Că lumea a fost creată dintr-o nesfîrșită iubire care se revarsă asupra oricui, inclusiv asupra lui, a copilului?
E nevoie de implicarea (banii, resursele, legile) statului pentru a stabili limitele iubirii?
Că Dumnezeu a venit pe pămînt și oamenii l-au răstignit pentru că oamenii greșesc adesea, dar că El, totuși, ne iubește?
Vezi răspunsul de mai sus.
Ce e rău să-l înveți pe copil că e o demnitate și o onoare să fii creația lui Dumnezeu și că toți ceilalți oameni din lume, indiferent cine și cum sînt, împart aceeași demnitate și onare cu el?
Demnitatea de om e suficientă. Are rost acest nivel, repet, sancţionat de stat?
E rău să-i înveți pe copii că e bine să ierte?
Cine susţine asta? Nu vreau să fiu rău, dar umaniştii sunt un pic mai puţin răzbunători decât adepţii lui Mani deghizaţi în creştini.
E rău să-i înveți că vine o zi in care chiar și cei care scapa de judecata lumii vor da seama de faptele lor? Că nimic nu rămîne fără consecințe? Ce e rău în decalogul Vechiului Testament? Ce e rău, de fapt, în religie?
Aici e, de fapt, o mică fraudă. Nimeni nu spune că e ceva rău în religia pe care oamenii şi-o aleg si o practică liber. Din păcate şi textul lui Sever Voinescu face acelaşi lucru pe care îl fac uneori înalţii prelaţi ce apar uneori la tv: transformă dezbaterea despre religia în şcoli în lupta ateului, agnosticului sau a creştinului rezervat cu divinitatea. Adică opune pe Dumnezeu libertăţii.
Eu zic că asta nu ajută pe nimeni.
PS O să îl citesc în continuare pe Sever Voinescu. Textele lui rămân printre motivele pentru care citesc, încă, „editoriale”.
Imho, mi se pare ca eviti niste raspunsuri sau doar le parezi cu alte subiecte:
Că lumea a fost creată dintr-o nesfîrșită iubire care se revarsă asupra oricui, inclusiv asupra lui, a copilului? E nevoie de implicarea (banii, resursele, legile) statului pentru a stabili limitele iubirii?
Dezbaterea E bine sa invatam/Nu e bine sa invatam ca exista Dumnezeu, cred eu, este total diferta despre Statul si Biserica iar raspunsul tau e despre al doilea subiect.
Nu e deloc diferita strict in cazul asta. Statul e inclusiv scoala aceea pentru care iti ia impozite.
E bine/nu e bine e dezbatere valida. Dar nu obligatorie
M-am tot gândit la asta, nu înțeleg de ce cetățenii cu păreri similare ale domnului Sever Voinescu nu susțin un stat religios.
Dacă sunt absolut convinși că Bunul Dumnezeu ne-a creat suflând viață prin palme, „Că Dumnezeu a venit pe pămînt și oamenii l-au răstignit pentru că oamenii greșesc adesea, dar că El, totuși, ne iubește?”, n-ar fi absolut justificat și chiar necesar să creăm structuri și proceduri administrative care pornesc de la paradigma existenței divinului? Nu e un subiect prea important ca să ne permitem jumătăți de măsură?
alex, sunt tot felul de ong-uri care cam asta ar vrea. las la o parte si cativa lideri de opinie care spun asta deschis in privat. daca ar spune-o in public, ar avea parte de backlash. nu e „coapta” inca