Sever Voinescu face, în Evenimentul Zilei, o pledoarie pentru păstrarea religiei în şcoli. Un text elegant – şi cumva nespecific – pentru felul în care se duce dezbaterea asta. Spre final, dl. Voinescu pune câteva întrebări. Mi-am luat libertatea să răspund.

E rău să învețe că există deasupra noastră o putere cu mult mai mare și că nu sîntem de capul nostru pe lume? 

E rău să pretinzi că ştii care este puterea aceea şi care îi e menirea.

E rău să învețe că lumea și viața, supremul dar,  sînt, în cele din urmă, misterioase?

E rău să nu îţi pui întrebări. De ce ne-am opri vreodată? Crede cineva sincer că o se epuizăm misterele?

E rău să învețe că miracolul este posibil?

Nu e. Dar n-ar fi poate mai bine să nu cedăm unui grup restrâns – de oameni şi idei – exclusivitatea asupra miracolelor? Sunt miracolele doar creştine? Doar ortodoxe? E posibil, Sever Voinescu, un miracol agnostic? Au dreptul şi oamenii confuzi sau sceptici la miracole?

Că lumea a fost creată dintr-o nesfîrșită iubire care se revarsă asupra oricui, inclusiv asupra lui, a copilului?

E nevoie de implicarea (banii, resursele, legile)  statului pentru a stabili limitele iubirii?

Că Dumnezeu a venit pe pămînt și oamenii l-au răstignit pentru că oamenii greșesc adesea, dar că El, totuși, ne iubește?

Vezi răspunsul de mai sus.

Ce e rău să-l înveți pe copil că e o demnitate și o onoare să fii creația lui Dumnezeu și că toți ceilalți oameni din lume, indiferent cine și cum sînt, împart aceeași demnitate și onare cu el?

Demnitatea de om e suficientă. Are rost acest nivel, repet, sancţionat de stat?

E rău să-i înveți pe copii că e bine să ierte?

Cine susţine asta? Nu vreau să fiu rău, dar umaniştii sunt un pic mai puţin răzbunători decât adepţii lui Mani deghizaţi în creştini.

E rău să-i înveți că vine o zi in care chiar și cei care scapa de judecata lumii vor da seama de faptele lor? Că nimic nu rămîne fără consecințe? Ce e rău în decalogul Vechiului Testament? Ce e rău, de fapt, în religie?

Aici e, de fapt, o mică fraudă. Nimeni nu spune că e ceva rău în religia pe care oamenii şi-o aleg si o practică liber. Din păcate şi textul lui Sever Voinescu face acelaşi lucru pe care îl fac uneori înalţii prelaţi ce apar uneori la tv: transformă dezbaterea despre religia în şcoli în lupta ateului, agnosticului sau a creştinului rezervat cu divinitatea. Adică opune pe Dumnezeu libertăţii. 

Eu zic că asta nu ajută pe nimeni.

PS O să îl citesc în continuare pe Sever Voinescu. Textele lui rămân printre motivele pentru care citesc, încă, „editoriale”.