în Centru

Avem guvern. Și criză de reprezentare

Avem guvern. Și criză de reprezentare

După câteva zile de cabotinism feroce și false indignări morale, România are în sfârșit guvern. Un cabinet politic mascat într-o structură tehnocrată care, în același timp, mulțumește pe toată lumea și pe nimeni. Nu am să comentez acum nominalizările, structura sau programul de guvernare. Mii de biți au fost deja sacrificați nemilos și mai toate unghiurile au fost acoperite, mai mult sau mai puțin.

Vreau să remarc altceva. Dacă acceptăm ca ipoteză faptul că PSD, PNL și președintele sunt cu toții reprezentați în cabinetul Cioloș atunci se naște inevitabil o întrebare:

Unde e opoziția? Din cine e compusă?

După primele cifre avem așa:  389 de voturi pentru, 115 impotriva si doua voturi nule

115 voturi împotrivă nu sunt chiar puține însă putem presupune că a fost vorba și despre un pic de indisciplină, diverși parlamentari cu nemulțumiri personale și fără speranțe majore pentru o carieră în legislativ.

Pânâ acum am aflat că MP, ALDE și bizarul Partid Național Democrat (despre care aș putea să pun pariu că nu toată lumea a auzit) au votat împotriva guvernului.

Repet: MP, ALDE și PND. Prima întrebare: sunt suficiente? Sau, mai rău, sunt acestea partide reale? Cu structuri în toată țara, cu participări semnificative la alegeri? Nu, nu sunt nici suficiente și nici tocmai partide. Sunt în fapt niște facțiuni de nemulțumiți care speră să devină partide.

De fapt, votul pentru guvernul Cioloș este un simptom puternic și grav al crizei de reprezentare la nivel politic. Criza asta nu e nouă dar avansează puternic o dată cu acest guvern.

Între partidul centrist-guvernamental (prezidențial, dacă vreți) și popor nu mai există nimeni care să fie suficient de legitim cât să cenzureze eficient sau util actul guvernamental.

Da, știu că guvernul Cioloș va fi supus unor presiuni PSD sau PNL dar, dacă o să ne uităm atent, vom observa ca presiunile respective sunt de fapt transpartinice, au legătură cu distribuirea de rente sau privilegii și nu reprezintă o opoziție reală, în numele interesului public.

E doar o etapă a delegitimizării politicii în România și cred că e una foarte periculoasă. Nu vreau să dau sfaturi guvernului, însă dacă ar fi să aibă o prioritate, atunci aceea ar trebui să fie re-legitimizarea politicii și întoarcerea la principiul fundamental al reprezentării. Altminteri, la următoarea criză, tehnocrații vor fi deja istorie.

După democrație și tehnocrație mi-e teamă că vine anti-democrația.