în Centru

Boyhood | Ida | Snowpiercer

Boyhood | Ida | Snowpiercer

Trei filme de văzut, pentru cine nu a apucat să o facă deja. Cel puțin unul dintre ele e de revăzut. Acum, sau mai târziu. Așadar:

Boyhood

E diferit de producțiile de tip “coming of age”, în care ești tentat să îl repartizezi la prima vedere.  Fie și numai pentru că Richard Linklater și-a permis luxul (sau aroganța) să filmeze timp de 11 ani, astfel că în același timp cu producția au crescut și actorii a căror adolescență e urmărită de scenariu. Eu, unul, nu știu să mai fi făcut cineva ceva asemănător.

  • Ce mi-a plăcut 

Atmosfera –  relaxat-atentă, un fel intimitate caldă, neintruzivă. Distanța la care e ținut privitorul  e suplinită de vederea panoramică asupra evoluției personajelor.  Reușește să te facă interesat de viața lor oarecum banală. Posibil să nu reușească, dacă, prin cine știe ce minune, ai ratat adolescența.

  • De evitat pentru că

…e foarte, foaaaaaaaaaarte lung. Peste două ore și jumătate. 165 de minute, mai exact. Dacă era o hartă, ar fi acoperit un sfert din suprafața mapată.

  • Când e de văzut

Când simți nevoia de o supradoză de melancolie, fără efecte secundare.

Ida

E cel care trebuie văzut și revăzut.

bscap0000

O minunăție, din punct de vedere al imaginii. Puține sunt filmele alb-negru care nu îți dau senzația că absența culorii e un abuz, sau fiță inutilă, menită să compenseze lipsa de imaginație a regizorului.

Pentru pasionații de soarta oamenilor mici sub dictaturi, Ida e festival și are nevoie, probabil, nu mă satur să spun, de revizitări.

  • Ce mi-a plăcut

Delicatețea cu care amănuntele unei povești sinistre sunt adăugate unul după altul. Nimic ostentativ și totuși foarte lipsit de echivoc.

Narațiunile concurente: Ida poate fi o poveste despre Holocaust, despre comunism, despre religie (o tânără călugăriță catolică, ai cărei părinți evrei au fost uciși de creștinii polonezi în timpul războiului? eh?), despre salvare, sau despre abandonul ei. E toate la un loc. Dar poate fi aleasă oricare dintre liniile amintite mai sus.

  • De evitat pentru că

….n-am niciun argument.

  • Când e de văzut

Când ai senzația că viața ta e mai rea decât a altora.

Snowpiercer

Recunosc că am o slăbiciune pentru post-apocalipsă.  Uneori, rar, am senzația că a început deja și am ratat-o, din neatenție. Snowpiercer este unul din filmele alea în care câțiva oameni supraviețuiesc dezastrului care a cuprins planeta. E un detaliu minor, dar ăia care au provocat cataclismul erau niște bine-intenționați, care încercau să lupte cu încălzirea globală. Am râs. Cu ocazia asta mi-am verificat și antipatia pentru Al Gore types. E tot acolo.

Să revenim. Snowpiercer e un soi de metaforă străvezie pentru stratificarea societății, chiar și în momente de criză. Săracii sunt săraci, prost hrăniți și abuzați. Plutocrații sunt tot plutocrați: hedoniști, ușor tâmpi și insignifianți. Avem și un geniu vag dus cu pluta, care patronează mândru…trenul.  Basically, tot filmul e un soi de train-porn pentru adulții care nu s-au jucat când erau mici cu Thomas si prietenii lui.

  • Ce mi-a plăcut:

Corect ca un film de examen la școala de post-apocalipși și fără surprize ca un cheeseburger de la McDo.

Fiind regizat de un coreean (și pentru aștia am o slăbiciune), scenele de luptă urmează o rețetă familiară și spectaculoasă.

Tilda Swinton și Kang-ho Song. Nu strălucesc, dar sunt din altă ligă față de restul distribuției.

  • De evitat pentru că:

o să îl uiți imediat.

  • Când e de văzut

După ce ai stat de vorbă cu cineva care te obosește.

 

Comentarii

  1. zizicu spune:

    „Ida” it is then ! :)