în Centru

Calm, despre postaci

Calm, despre postaci

Îl înţeleg perfect pe Cătălin. Puţine lucruri sunt mai deranjante decât înjurăturile grosiere, cu aluzii la familie şi prieteni, repetate la nesfârşit. Faptul că sunt şi anonime adaugă şi un anume nivel de frustrare. Nu ai nici măcar ocazia să îi răspunzi. Şi când scriu „răspuns” mă gândesc la o înjuratură simetrică şi creativă, nu la justificări sau tentative de raţionalizare.

Postacului nu îi poţi răspunde pentru că e anonim şi, chiar dacă n-ar fi, nu-ţi permite poziţia de persoană publică – jurnalist, politician sau orice altceva care presupune o minimă responsabilitate şi o doză obligatorie de civilitate.

Am păţit-o la rându-mi de mai multe ori, chiar dacă nu la nivelul descris în textul amintit mai sus. Uneori, rar, m-am amuzat hrănind trollii, alteori, şi mai rar, m-am angajat în conversaţii serioase cu ei. Dar, de cele mai multe ori, i-am ignorat.

Cred că în toată dezbaterea asta privind postacii rămân nişte lucruri nespuse sau, în opinia mea, insuficient repetate:

Postacii sunt un fenomen uriaş. Apariţia lor nu e un eveniment local şi limitat. Sunt folosiţi inclusiv pentru influenţarea opiniei publice în chestiuni care ţin de politica internaţională.

Activitatea postacilor nu e folosită doar de partide. Îmi aduc aminte că am făcut ochii mari acum vreo câţiva ani, când am aflat detaliile unei operaţiuni desfăşurată de o companie mare din România, care plătea oameni a căror unică misiune era aceea de a ataca  ofertele concurenţei pe tot felul de forumuri.  „De ce?”, am întrebat eu. „Concurenţa face la fel. Nu avem de ales.”

troll

Postacii sunt un simptom al ineficienţei legilor privind finanţarea partidelor. Trebuie spus clar: aici vorbim de bani negri folosiţi într-o zonă pentru care, teoretic, există reglementări speciale. Elena Udrea are parţial dreptate să se plângă de ipocrizia celor care o acuză că folosea postaci. Toată lumea o face. Dar asta nu cred că e vreo scuză valabilă în faţa procurorilor.

– Apropo de punctul anterior. Mi se pare că statul se face în continuare că nu vede lucrurile astea. Ar fi trebuit să le vadă când Miron Mitrea recunoştea candid că există astfel de operaţiuni. Sau când a scris Ursulean, dacă Mitrea nu era credibil. Nu de alta, dar, aşa cum citisem pe undeva, ajungem în situaţia în care suntem înjuraţi pe banii noştri.

Postacii produc pagube cuantificabile. Otrăvirea comunităţii din jurul unui site de ştiri poate avea ca efect moartea sau picarea în irelevanţă a respectivei publicaţii. În cazul companiilor poate avea efecte asupra vânzărilor. Faptul că nimeni nu s-a îndreptat în justiţie împotriva celor care coordonează armate de trolli/postaci plătiţi la bucată e doar un semn de blazare şi lipsă de perspectivă. Nu exclud ca lucrul ăsta să se întâmple mai devreme sau mai târziu.

Postacii sunt parţial „meritul” editorilor de site-uri. Mai toate site-urile româneşti de ştiri au o politică liberală în privinţa comentariilor. Subsolul articolelor e iadul, iar moderarea e neglijată. Ştiu cazuri în care editori, altminteri inteligenţi şi coerenţi, măsoară popularitatea unui articol în numărul de comentarii, chiar dacă nivelul discuţie e de la imbecil în jos. Cazurile de comentarii rasiste, injurioase sau doar off-topic sunt tratate „cu umor”. Să fim bine înţeleşi, partidele n-ar fi avut pe ce să cheltuie banii, dacă nefericiţii ăia nu aveau unde să posteze.  Dacă aş fi un pic rău, aş vorbi de complicitate.

Există soluţii sau jumătăţi de soluţii. Enumăr câteva fără să insist asupra meritelor fiecăreia: menţinerea formularului de comentarii pe perioade limitate (24 de ore de ex), folosirea de sisteme de logare restrictive, eliminarea cu totul a comentariilor în anumite cazuri, banarea fără prea multe explicaţii a celor care comit abateri grave de la normele de dialog civilizat. Ştiu, moderarea presupune resurse. Dar se poate face şi cu un pic de voinţă. Din cunoştinţele mele, un singur site românesc mare face un efort  în direcţia asta.

-Ignorarea trollilor cu simbrie, poate produce reglementări nefericite.  Deja site-urile sunt responsabile pentru conţinutul produs de utilizatorii lor, dar mi-e teamă că se poate ajunge şi mai departe.

-În pofida celor de mai sus, postacul e un personaj trist. E prost plătit, e dispreţuit de mai toată lumea şi nu are siguranţa unui job maine. Nu se poate lăuda cu ce face şi, chiar dacă ar putea, am dubii că ar povesti nepoţilor. Sunt foarte serios când spun că trebuie să trecem peste cele mai vizibile efecte ale acestei armate de minioni semi-malefici şi să vedem cine profită de ei şi dacă nu cumva se poate face ceva în sensul ăsta.

Simplul fapt că am arătat cu degetul spre Elena Udrea nu e suficient. Fenomenul ăsta ar merita o anchetă separată. Separată şi serioasă.

Ştiu, răspândirea de antrax retoric nu e infracţiune. Dar mutarea de bani negri de colo-colo e.

PS 1 Mai e ceva. Cei despre care vorbesc mai sus sunt plătiţi şi îşi încetează activitatea când banii nu mai sunt. Cei care o fac din convingere sunt mult mai răi.

PS 2 Câteva întrebări bune aici

(sursa foto)