în Centru

Cât vă mai faceţi că nu vedeţi? #swissleaks

Cât vă mai faceţi că nu vedeţi? #swissleaks

Rise Project publică un prim nume din seria #swissleaks. E vorba de Viorel Hrebenciuc. Aş vrea să spun că mă mir, că-s şocat, etc, dar nu am cum.

Probabil, singurul mirat este Viorel Hrebenciuc (Ipocrit, aşa: „Eu? De ce tocmai eu?”). Dar asta nu putem verifica, întrucât dl. Hrebenciuc e în arest preventiv.

Scriam ieri despre scurgerea de informaţii de la HSBC şi, mai spre final, speram ca la Parlament să pună cineva o întrebare. Nu s-a întâmplat, deşi ieri la Parlament au fost preşedintelele, şeful SRI, premierul şi aproape toţi senatorii şi deputaţii.

Unul nu a dat semne că e interesat, deşi în toate marile ziare ale lumii s-a scris despre subiect, pe larg. Era clar din primele date că e vorba şi despre români. Totuşi, liniştea a fost asurzitoare.

Tot ieri, în Parlament, s-au votat cele şase cereri care o priveau pe Elena Udrea. Arestare, reţinere, începerea urmăririi penale. Înaintea şedinţei, toate partidele promiseseră că nu se vor opune acelor cereri. Singura rezervă venea de la PMP, partid cu doar câţiva reprezentaţi în Legislativ.  Dar nici aceea nu era totală. Privea doar acele cereri care urmăreau lipsirea de libertate a fostei şefe a partidului.

De altfel, însăşi doamna Udrea se exprimase cam în aceiaşi termeni. Restul partidelor promiteau voios sprijin pentru cererile procurorilor.

Şi totuşi!

Şi totuşi, fiecare din cererile respective a avut câteva zeci de voturi împotrivă.  În aceeaşi linişte vinovată, sistemul politic subteran a încercat o zvâcnire, a carei utilitate şi al cărei rost nu îmi sunt clare.  Poate a fost o dovadă de loialitate? De aroganţă? De inadecvare? Nu o să lămurim asta niciodată, pentru că votul a fost secret. Nişte parlamentari ascunşi după bile. Mai mici decât ele.

S-a făcut mare caz aseară de gestul aproape ostentativ făcut de doamna Udrea către un necunoscut din sala de şedinţe a Parlamentului, sau din faţa televizorului.

Dacă ne dăm un pas înapoi, o să vedem probabil că mulţimea demnitarilor şi funcţionarilor cu degetul în dreptul nasului sunt mulţi.

În liniştea asta se fac afacerile, se scurg banii. Se fac semne discrete şi reţeaua înţelege.

Să cumpere cineva un manual de semiotică şi pentru ANAF. Poate aşa inţeleg şi ei #swissleaks. La doamna Udrea, codul e aproape spart.

Şi nici măcar nu e nevoie de Alan Turing. Deja am ajuns să înţelegem noi, ăştia, neiniţiaţii.

(sursa foto)