în Centru

Cioloș și castanele altora

Cioloș și castanele altora

Premierul a organizat ieri un fel de consultări cu partidele pentru a discuta despre alegerile în două tururi. Citesc tot felul de oameni mirați că, la final, Dacian Cioloș și-a păstrat poziția inițială, refuzând să preia inițiativa pentru modificarea legislației electorale.

Lui Cioloș i se reproșează că nu are curajul să lupte cu PSD în condițiile în care guvernul e și al PSD. Sau mai ales al PSD, dacă ne uităm la numele care ocupă fotoliile mai importante.

Nu înțeleg mirarea asta.

Poate ar fi bine să nu uităm că Dacian Cioloș nu candidează la locale. În fapt, nu e deloc angajat în competiția pentru primării. E pur și simplu un subiect în afara agendei lui și a programului de guvernare. Premierul nu face parte dintr-un partid și nu e clar dacă se va înscrie vreodată în unul. Sigur că se poate specula mult aici, dar, strict în acest moment, premierul e în funcție de doar două luni, de pe urma guvernului nu se vede mare lucru, iar sprijinul său în parlament e dependent de conducerea celor două partide mari.

Haideți să ne închipuim că, de capul său, dl Cioloș ar fi decis alegerile în două tururi sunt foarte importante. (Într-o inițială și ușor dubioasă primă variantă a programului său de guvernare acest punct exista. De ce exista și de ce a dispărut e încă neclar). Să mergem mai departe și să presupunem că premierul ar fi venit în fața parlamentului și ar fi zis: îmi asum răspunderea pentru alegeri în două tururi. E de presupus că PSD ar fi reacționat retrăgându-și miniștrii costumați în tehnocrați, ar fi acuzat depășirea mandatului și ar fi depus o moțiune de cenzură.

Ne oprim aici cu speculația și ne întrebăm de ce ar face premierul asta? Pentru un PNL care nu îl poate apăra? Pentru niște partide mici care nu au încă suficientă influență? Pentru o glorie de moment? Pentru că a obosit deja și vrea să nu mai ajungă la miezul nopții acasă? De ce? Care ar fi motivul rațional pentru care ar risca guvernul în care a adus destul de mulți oameni cu promisiunea că vor schimba împreună lucruri?

Pentru democrație? Pe mandatul acestui guvern încă n-a încercat nimeni o lovitură de stat.

bosulica

În fapt, dl Cioloș are o problemă gravă de legitimitate. E omul tuturor și al nimănui. Dacă ar fi să ghicesc, aș zice că Partidul Cioloș e concentrat în cele câteva zeci de persoane care lucrează la Cancelaria guvernului. Aceia sunt singurii oameni loiali premierului. Dar niciunul dintre ei nu a fost ales și, cu câteva excepții notabile, vorbim despre necunoscuți sau tehnicieni fără ambiții politice verificabile.

Da, acest guvern a fost votat de parlament, dar nu cred că e cineva care se lasă înșelat de pauza pe care au luat-o partidele speriate de demonstrațiile de toamna trecută. Dacian Cioloș e tranziția de la partide la partide și cred că știe asta foarte bine. Nu are un mandat puternic în spate și încearcă să navigheze prudent printre presiunile care vin din toate părțile.  Asta se vede, cred, și din posturile ușor melancolice pe care le pune în miez de noapte pe Facebook:

Astăzi a fost o zi grea. Am încercat să iau decizia cea mai înțeleaptă, pornind de la o anumită ordine a lucrurilor, care ar trebui să stea la baza schimbării pe care ne-o dorim. O ordine care îl pune pe fiecare la locul lui, pentru a-și asuma răspunderea dată de poziția pe care o are. Nu vreau să dau lecții nimănui. Îi rog doar, cu respect și incredere, pe cei care învinuiesc guvernul de teamă sau lipsă de responsabilitate, să pună în practică ceea ce cer altora să facă. Schimbarea poate veni și din dezordine, dar cred că e mai solidă dacă ea vine din ordinea firească a lucrurilor.

Cred, în continuare, că alegerile locale trebuie să aibă loc în două tururi. E mai bine pentru toată lumea, inclusiv pentru PSD, care, între noi fie vorba, are de plătit niște barbarii legislative de care ar trebui să se dezobișnuiască o dată pentru totdeauna.

Însă nu Cioloș trebuie să facă acest lucru.

Soarta guvernului trebuie pusă în joc de cei care au insistat pentru această formulă. Și aici mă gândesc mai ales la președintele Iohannis, a cărui intervenție pe subiectul alegerilor a fost până acum mai degrabă timidă. La fel și PNL, pentru care acest subiect e teribil de important. Sau nu e suficient de important cât să riști guvernul? Dacă nu, ce rost au toate acuzațiile la adresa lui Cioloș?

Aruncarea premierului la lei e inoportună, inutilă și spune mai multe despre cei care fac acest lucru decât despre atașamentul premierului față de democrație.

PS: Să îi explice cineva lui Daniel Constantin ce e ăla sindromul Stockholm. Că pare să aibă o înțelegere absolut originală a temei.