în Centru

Cum facem porcul să zboare?

Cum facem porcul să zboare?

Motto

Știam că la administrație n-am de așteptat cine știe cât. Cu câteva zile înainte îmi plătisem acolo asigurarea medicală și a mers destul de repede: doar trei ore și jumătate, nu ca în alte părți. Unde mai pui că atunci am avut de așteptat la câteva ghișee, iar de data asta numai la două.

Întreaga poveste aici.

Am primit o sumă de reacții după textul de ieri privind legea cu un singur articol. O sa încerc să le sintetizez și să răspund acolo unde e cazul

– Cele mai multe dintre ele au fost pozitive

– Au fost câteva care au atras atenția asupra necesității respectării dreptului la viață privată. Adică funcționarii statului să nu aibă acces la orice informație dintr-o viitoare bază de date comună. Evident că nu trebuie. Dar monitorizarea accesului și stabilirea unor reguli clare de interogare e ceva banal. Se face deja la ANAF, de exemplu.

– Au fost, de asemenea, diverse variante ale acestei fraze: „când o zbura porcul avea-vom și aplica-vom așa o lege

– Alții au observat ideea se aplică deja, la un nivel mai mic. prin alte state, „dar aici e România :(„. Da, e România, dar până și aici s-au mai văzut minuni.

– Cineva scrie că legea ar muta birocrația de pe umerii cetățenilor pe umerii funcționarilor. Adică funcționarii ar fi obligați să țină un volum uriaș de corespondență. Da, probabil că așa ar fi. Dar doar pentru o perioadă de timp limitată. Până când bazele de date ale diverselor instituții se vor unifica. Ca un beneficiu colateral, așa își vor da și ei seama, poate, de absurdul multor situații de care nu sunt vinovați dar la perpetuarea cărora au participat.

– Moise zice aici (pe la minutul 33) că trebuie întrebat șeful STS despre unificarea bazelor de date. Eu merg mai departe și aduc aminte că avem un minister al Comunicațiilor și (nici mai mult nici mai puțin) al Societății Informaționale. Dacă ar fi ca ministrul Bostan și subordonații lui să se ocupe de un proiect, eu zic că ăsta ar trebui să fie.

– Îmi sugera un cititor să fac o petiție în sprijinul legii. Nu știu dacă asta e soluția. O fi, n-o fi?

– „E scump”, îmi spune altcineva. Da, crearea unei infrastructuri informatice compatibile nu e ieftină. Dar crearea de zeci de astfel de infrastructuri cu zeci de profile diferite, nevoi de actualizare și întreținere e mai ieftină? Insist pe argumentul de ieri: Oricum am calcula, prejudiciul din dosarul Microsoft e mai mic.

– Cred că mai util ar fi ca ideea să fie preluată în Parlament. Chiar nu s-o găsi niciun deputat sau senator care să o pună pe agendă? Cred că mă duc prea departe cu gândul dacă mă gândesc la un partid  care să își asume așa ceva.

Port de câteva zile niște discutii cu prieteni care sunt prin administrație. Unul dintre ei, nervos și frustrat, insistă întruna că, dacă e să se întâmple ceva bun, e nevoie de măsuridisruptive„. Ei bine, asta e una dintre ele. Cam cum a fost cota unică propusă și apoi abandonată de Adrian Năstase pentru a fi preluată și implementată de Ionuț Popescu în primul guvern de după 2004.

Cred, sincer, că porcul poate să zboare. Are nevoie de un pic de self-esteem și onestitate.

Și dacă mai e nevoie de argumente, preiau aici povestea amicei Mirela Rus, relatată pe Facebook.:

Da, legea asta ar fi fost perfecta! Anul trecut m-am chinuit vreo trei luni sa recuperez vreo 2000 de lei pe care Primaria Sector 5 mi-i luase in plus (mi-au calculat gresit impozitul pe apartament si abia dupa vreo trei ani m-am prins si le-am cerut sa recalculeze).
Desi platisem personal in aia trei ani impozitul, cu cardul, la ghiseul lor, mi-au spus ca trebuie sa le dovedesc faptul ca eu am facut platile, caci ar fi putut fi altcineva, caz in care nu imi pot da mie banii inapoi. Le-am rugat sa imi spuna exact cat am de recuperat si sa imi dea o fisa de cont unde sa se vada cand au fost facute platile, ca sa pot cere de la banca extrase de cont pt zilele respective (vorbim de plati facute in trei ani diferiti, cine naiba isi amintea cand exact, plus ca nu mai stiam nici sumele platite).
Mi-au spus ca nu imi pot da aceste informatii (apartamentul era pe numele meu, platile facute de mine!). M-am dus la sefii doamnelor. Tot degeaba.
In cele din urma, am depus o solicitare scrisa in care am cerut toate asta. Si am primit, o luna mai tarziu, raspunsul prin posta. Cu carem-am dus inapoi la Adm Financiara si am completat cererea (caci trebuia sa scriu in cerere cati bani am de luat inapoi si cand au fost facute platile!).
Doamna de la ghiseu mi-a zis ca tot nu e bine, nu stiu ce imi mai lipsea, dar i-am spus ca treaba ei e sa imi inregistreze cererea si sa ataseze documentele pe care i le dau eu, iar daca nu e bine, o sa primesc raspuns in scris. Nu am mai primit niciun raspuns in scris. Dar am primit banii inapoi in cont, doua luni mai tarziu.
So, cum ziceam, legea aia cu un articol ar fi (fost) foarte buna….
Sau, cum spune cineva la o coadă în textul lui  Viorel Ilișoi:
Haideți mai repede, doamnelor, că ne ia cu dricul de aici!