în Centru

Cum să combați radicalismul islamic și libertatea de asociere dintr-o lovitură

Cum să combați radicalismul islamic și libertatea de asociere dintr-o lovitură

Ce-ar fi dacă ai avea voie să fii creștin doar cu aprobare de la creștinul-șef? Sau budist, sau pastafarian (e irelevant ce prieten imaginar îți alegi)?

Întrebarea poate părea nelalocul ei în România 2015, dar devine legitimă dacă o idee promovată intens de Muftiatul Cultului Musulman și de diverse organizații cultural-politice care îi sunt asociate va deveni normă.

Zice așa un comunicat al Muftiatului:

Muftiatul Cultului Musulman din România, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani şi Uniunea Democrată Turcă solicită autorităţilor române ca în această perioadă tensionată la nivel internaţional să acorde o mai mare atenţie problemelor cu care se confruntă şi comunitatea musulmană din România şi care odată scăpate de sub control ar putea avea repercusiuni asupra întregii societăţi. Este vorba despre existenţa, pe teritoriul României, a lăcaşurilor de cult musulman în care se propagă idei religioase necunoscute, lăcaşuri care nu au avizul Muftiatului Cultului Musulman din România.

Scary, eh?

 

Așadar, avem niște predicatori care propagă idei religioase „necunoscute”. Altfel spus, în România au apărut clerici islamiști radicali al căror mesaj poate transforma credincioși altminteri liniștiți în bombe cu ceas. Consecințele ar fi grave. Nu cred că e cineva care fi uitat deja atentatele de la Paris.

Dar muftiatul are soluții:

Pentru o gestionare cât mai eficientă a acestei probleme considerăm că trebuie urmat modelul din Marea Britanie, acolo unde lăcaşurile în care se propagă fundamentalismul sunt închise. De asemenea, solicităm din nou public reglementarea legislativă a înfiinţării şi funcţionării lăcaşurilor de cult cu precădere a celor islamice.

Sunt mai multe lucruri de spus aici.

În primul rând, modelul britanic e contestat chiar de comunitatea musulmană. Un reprezentant al ei spunea recent că ideea restricționării accesului la astfel de lăcașuri de cult are are nuanțe care aduc aminte de Joseph McCarthy.

Însă, dincolo de nuanța asta, avertismentul muftiatului e legitim și util. E clar că autoritățile române trebuie să încerce să prevină activarea de celule ale islamiștilor radicali. E o problemă pe care România nu o avea, însă era probabil o chestiune de timp până să apară. Dar e o problemă de siguranță națională, nu una religioasă. Dacă în România sunt idioți locali sau veniți de aiurea care îndeamnă la crimă, locul lor e în tribunale și pușcării.

Partea care mi se pare în neregulă e aceea în care Muftiatul cere să aibă cuvântul ultim în avizarea unor lăcașe de cult care se consideră musulmane. Mai mult:

 Considerăm că orice lăcaş de cult, indiferent de confesiune, trebuie să fie avizat de cultul căruia îi aparţine şi de alte instituţii abilitate ale statului

E clar că aici avem de-a face cu un război cultural și religios dus departe de ochii lumii. Diverse puteri (statale și non-statale) din lumea islamică încearcă să își extindă influența în zone noi și, firesc, Muftiul Cultului Musulman își simte amenințată poziția. Ca român e greu să nu fii de partea lui. Comunitatea musulmană tradițională din România e bine văzută și nu a pus niciodată probleme reale. Musulmanii Dobrogei sunt parte integrantă a României și nu au spus niciodată altceva. Fără ei am fi, probabil, mai săraci.

Problema e că muftiul se apără încercând să restrângă libertatea de asociere a tuturor cetățenilor, în contradicție cu Constituția și chiar cu legea cultelor care are niște prevederi clare în legătură cu asociațiile religioase. Practic nu mai ai mai avea voie să fii musulman dacă nu îți dă voie muftiul. Raționament valabil și pentru toate celelalte credințe.

Aceeași lege a cultelor e destul de clară în privința regulilor pe care trebuie să le respecte o asociație religioasă iar un alineat din articolul 5 zice așa:

În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Legea e destul de clară. La fel cum sunt clare și legile care privesc siguranța națională precum și cele care pedepsesc instigarea la ură religioasă, etnic, de gen etc. Trebuie doar aplicate. Nu e nevoie să mai strângem un pic șurubul.

Ca opinie personală, nu cred că un cleric islamic radical, un potențial infractor, se va opri din predicat pentru că nu îi recunoaște muftiul calitatea de imam. E ca și cum te-ai aștepta ca un hoț să fie impresionat de un afiș pe care scrie „Nu intrați! Proprietate păzită de pisici”