în Centru

De ce câștigă Syriza

De ce câștigă Syriza

Mai puțin relatate decât referendumul de astă vară, alegerile parlamentare din Grecia au pus totuși la grea încercare mintea analistului-simpleton român care refuză să iasă din logica stânga-dreapta (rau-bine) indiferent de câte semnale primește din realitate.

Syriza a pierdut doar 4 mandate față de alegerile din ianuarie și a scăpat practic neatinsă de mișcarea din vară când, după un referendum catalogat de mulți ca fiind anti-european și anti-bailout, a sfârșit prin a accepta aproape nesmintite condițiile europene pentru continuarea finanțării Greciei.

Foarte probabil, Syriza va forma guvernul.

Am discutat acum o lună cu mai mulți greci. Am vrut să știu cu cine au votat și de ce. În perioada în care puneam întrebările astea, premierul Tsipras tocmai anunța anticipatele care au avut loc ieri. Scopul meu nu era să fac vreun sondaj cât mai degrabă să pricep mood-ul grecilor de rând. Analize de toate culorile am tot citit.

Majoritatea celor cu care am vorbit votau Syriza. Dintre toți – vreo 15-20 oameni,  am dat doar de un neo-nazist (șofer de taxi) și de un votant al Noii Democrații (centru-dreapta, al doilea partid al Greciei după alegerile de ieri). Restul erau votanți cu entuziasmul în scădere ai Syriza.

Ce am reținut din discuțiile astea

Toți interlocutorii mei erau nemulțumiți. Nemulțumire fundamentală față de ceea ce ei numeau, fiecare cu cu cuvintele lui, un consens al politicienilor din partidele vechi care lăsa în afara beneficiilor guvernării oamenii de rând.

Pătura socială a votanților Syriza nu este compusă din tineri fără viitor și pensionari fără speranță. Îmi stăruie în minte imaginea unui burghez cu yacht care mi-a zis, aproape plescăind de plăcere, că așteaptă să își facă cineva curaj să îi spânzure pe toți liderii guvernelor de până în 2014.

Un altul, patron de bar cu pregătire de inginer telecom a insistat pe onestitate. Pur și simplu prefera orbește niște politicieni netestați foarte mult dar onești, unora de ale căror minciuni obosise. Lehamitea e importantă.

Syriza nu este partid de extremă stângă. Asta înțelegi cel mai repede dacă ai răbdare să lași grecii să vorbească. Am auzit aproape de fiecare dată explicația asta. Dacă insiști să susții teoria extremei stângi, grecul de partea cealaltă a conversației îți va indica politicos că există un partid comunist și că el nu prea are de gând să voteze cu el. Sigur, sunt unii care o fac, dar grecul mediu nu se vrea asociat cu astfel de oameni.

Syriza este o platformă ideologică, situată undeva la centru-stânga. Spun asta pentru cei care insistă să folosească binomul ăsta. În interiorul ei se găsesc, într-adevăr. extremiști de toate culorile însă ăștia sunt marginali și parțial dispăruți după compromisul cu Europa din vară.

Eu aș zice că vorbim mai degrabă niște populiști moderați. Cine are răbdare să urmărească discursul Syriza o să vadă că maximumul de extremism de acolo arată șocant de mult a social-democrație banală. Și mai e un aspect, foarte mulți greci cred că Syriza e făcută din băieții buni din partidele vechi. Exemple de geneze asemănătoare sunt PD-ul lui Petre Roman sau Kadima în Israel. Până acum au fost niște post-ideologici pragmatici.

Deși se vorbește despre excepționalismul Greciei, Syriza e parte dintr-un fenomen mai larg, despre care am vorbit aici, acela al fugii de centru.  Particulară în cazul Syriza este virarea în interiorul sistemului deși continuă să se prezinte ca antipolitică. Asta dă cumva speranțe, mici, că nu e neapărat nevoie de revoluții, ci doar de bunăvoință pentru rezolvarea unei crize.

Dacă e ceva ce Syriza promovează, atunci cel mai aproape ar fi postcapitalismul așa cum e definit de Paul Mason. Dar asta e o discuție separată, strict teoretică, la care o să încerc să revin.

Grecii nu vor afară din Europa. Nici Syriza nu vrea asta. Ca să îți dai seama de asta, e suficient să asculți discursurile liderilor ei. Asta nu înseamnă că riscul nu se menține. Grecii vor doar o pauză pentru a reuși să internalizeze anii de furt.

Pe de altă parte, nu cred că succesul Syriza va dura foarte mult. Oamenii au răbdare dar nu așa de multă pe câtă au avut cu partidele vechi. Tsipras se va uza la guvernare fără să aibă prea multe mijloace să repare ceea ce au stricat alții. Instinctul lui politic este foarte bun însă retorica devine impostură în lipsa rezultatelor.

Foarte probabil Tsipras va supraviețui, dacă va supraviețui, exact cum s-a inventat. Pe o nouă criză (refugiați sau orice altceva) sau pe adâncirea celei vechi. Însă tot atunci, radicalismul real (comuniști, neonaziști etc) ar putea să devină cu adevărat serios. Syriza va trebui să se apere atât de vechiul sistem cât și de cel nou, pentru care ea nu e decât un simptom.

Long story short, Syriza continuă să câștige pentru că e încă onestă. Sau măcar lasă încă impresia asta. Dar asta nu e suficient.

 

 

Comentarii