în Centru

De ce nu o să merg cu Uber

De ce nu o să merg cu Uber

S-a lansat Uber în România.  E bine. E bine că există variante la clasicul şi atoateştiutorul taximetrist bucureştean. Presiunea asupra firmelor clasice de taxi va fi mare şi, de data asta, sper să rezulte în mai puţini şoferi care conduc ca Senna în ziua morţii şi mai puţine mutre candid-speriate: „Ştiţi, eu sunt nou. Imi spuneţi dvs cum să o iau ca să ajungem pe Magheru”(citat exact).

Totuşi, am nişte rezerve:

– Nu există niciun control extern asupra calităţii serviciului. Şoferul Uber nu riscă mai nimic dacă alege să se comporte ca un cretin. Problema cu taximetriştii bucureşteni nu e suprareglementarea care i-ar împiedica să ofere servicii bune, ci faptul că Primăria urmăreşte prea puţin aplicarea regulilor. Ştiţi idiotul care refuză curse? Nu veţi putea să îl reclamaţi.

– Uber are o particularitate. Preţul nu e fix. Aşa se face că în momentele în care cererea e mare, preţul creşte. O fi minunat din cine ştie ce punct de vedere libertarian, dar, în calitate de client care foloseşte taxiul frecvent, pe mine asta o să mă ţină departe. Cine a încercat să ia un taxi după vreun concert, ştie despre ce vorbesc.

– Preţul unei călătorii cu taxiul în Bucureşti e decent. Uber ar putea, în anumite condiţii (cu excepţia de la punctul anterior), să îl ţină jos. Pentru o vreme. Dar, dacă aplicaţia are un succes fulminant, asta va însemna că firmele care funcţionează în limite decente de preţ, vor ieşi de pe piaţă lăsând locul unora care au preţ fluctuant. Folosesc pluralul pentru că sunt deja aplicaţii independente  (Clever, Star) care nu au încă aşa ceva, dar nu am dubii că se pot adapta.

De bine:

Se poate plăti cu cardul. Taximetriştii – „Ştiţi, e prima cursă”- care n-au rest sunt, din punctul meu de vedere, dăunători şi enervanţi ca propaganda rusă. De asta s-ar putea totuşi să încerc Uber. Dar voi fi atent!