în Centru

De ce nu trebuie să publici imagini cu oameni în cel mai îngrozitor moment al vieții lor

De ce nu trebuie să publici imagini cu oameni în cel mai îngrozitor moment al vieții lor

Nu o să pretind că înțeleg cine e de vină, nu o să mă apuc să bănuiesc responsabilități sau să indic posibili vinovați pentru tragedia de la Colectiv. Ca și în cazul motociclistului ucis în coloana ministrului de interne, sper doar ca autoritățile să ancheteze serios, să fie transparente și să meargă până la capăt.

Vreau să insist însă asupra unui detaliu colateral dar, cred eu, important pentru supraviețuitori, familiile victimelor, prieteni și societate în general.

Când publicăm imagini cu puternic impact emoțional?

(Folosesc termenul „imagine” atât pentru fotografii cât și pentru video)

Înainte de a lua o astfel de decizie trebuie să îți pui mai multe întrebări:

1) Aduce imaginea respectivă o informație nouă?

2) E imaginea respectivă folositoare pentru stabilirea contextului în care a avut loc evenimentul?

3) Dacă e folositoare, e inevitabilă? Poți stabili detaliile evenimentului altfel (declarații ale martorilor, constatări ale autorităților etc)?

4) Atunci când publici, respecți demnitatea victimei? Îi afectezi intimitatea și dreptul la o imagine publică? (Da, știu ca unora le sună un pic ridicol, dar nu sunt prea mulți oameni care vor să fie ținuți minte în cel mai nefericit moment al vieții lor)

5) E posibil ca prin publicarea imaginii  să provoci o traumă suplimentară? Chiar dacă imaginea e utilă ca informație publică, este ea justificată în termenii pagubelor pe care le-ar putea produce? Ține cont că, mai ales în cazul decedaților, aceea va fi probabil ultima imagine pe care familia și prietenii au să o vadă. Ține, de asemenea, cont că e posibil ca oamenii aceștia să nu fi aflat de accident, atentat etc. NU vrei să afle așa. Sub nicio formă.

6) Relevant în context este să îți pui și o întrebare despre tine la momentul publicării. În ce fel mă afectează imaginea asta? Sunt într-un moment în care pot lua decizii raționale? Cere sfatul cuiva, dacă ai cui.

7) În fine, mai întreabă-te o dată: cui folosește?  Dacă răspunsul conține, „mie”, „nouă”, atunci nu publica! Lovitura pe care o aplici victimelor, familiilor și cunoscuților celor implicați în eveniment este groaznic de puternică și efectele ei se măsoară în ani de zile. Uneori efectele astea nu vor fi niciodată complet eliminate.

Publică doar după ce ai răspunsuri clare la toate întrebările de mai sus. Fără acest mic dialog cu sine, amplifici tragedia.

Ca să fiu mai bine înțeles: așa cum nu educi un copil cu bătaia, nu educi nici societatea șocând-o dincolo de limitele rațiunii. 

PS Am evitat deliberat să vorbesc despre jurnalism și jurnaliști în rândurile de mai sus. Granița între cetățeni jurnaliști și jurnaliști cu legitimație e gri și nu cred că e acum momentul să discutăm despre ea. Responsabilitatea aparține fiecăruia dintre noi. Atunci când ni s-au pus mijloacele la dispoziție (smartphone, rețele sociale) ni s-a transferat și răspunderea pentru faptele noastre. Iar decența, decența e valoare universală și nu e dată de o legitimație.

PPS Da, am avut aseară, devreme, acces la fotografii și nu le-am publicat. Nu le-am menționat. Dar nu a fost o decizie jurnalistică ci umană.