în Centru

Decât un lider: Ceaușescu în fustă

Decât un lider: Ceaușescu în fustă

N-am crezut că în Bucureștii lui 2017 e posibil să mai ai de a face cu acte de cenzură pe cât de brutale pe atât de stupide cum este întâmplarea de ieri de la teatrul Excelsior. Pe scurt, un eveniment al Decât o Revistă a fost anulat după ce organizatorii au refuzat să cedeze în fața conducerii teatrului care a obiectat ferm la aflarea veștii că ar fi urmat să fie prezentat și un scurt film despre protestele împotriva OUG 13.

Ceea ce mie, personal, mi se pare șocant este lipsa de sofisticare, imbecilitatea inutilă a gestului. Vlad a descris aici destul de bine cam ce au obținut iloții plătiți din bani publici ca să administreze Excelsiorul.

Scrupuloșii ne-inteligenți de la Excelsior uitaseră, din nefericire pentru ei, că găzduiseră această manifestare cultural-artistică lipsită, evident, de orice substrat politic:

firea

 

(Screenshot Marian Popescu/Facebook)

Am stat să mă întreb ieri dacă doamna Gabriela Firea fusese informată în legătură cu conținutul evenimentului D0R. Eram tentat să cred că decizia de a interveni poate fi pusă pe seama unei slugărnicii nesolicitate a nefericitului care conduce acel teatru. Faptul că omul se comportă servil ar putea fi pus pe seama lipsei de caracter sau a educației pe care a primit-o.

Asta nu exclude însă altă explicație care ține de ethos-ul administrației curente a Bucureștiului sub doamna Firea. Și anume aceea că spaima de pluralism, teama de diferență și tentativele brutale de uniformizare sunt doar o sesiune de antrenament pentru ambițiile politice ale primarului.

Nu mai departe de acum două luni, primarul Bucureștiului sugera că protestele împotriva ordonanței 13 au scopuri pe care nu stiu cum să le definesc, probabil nepatriotice

Ca Primar general şi român sper că finalul acestor manifestaţii să ducă la întărirea încrederii cetăţenilor în instituţiile democratice ale statului, să păstrăm integritatea teritorială şi pacea în ţară, într-o perioadă în care conflictele fac victime printre cetăţeni nevinovaţi atât în regiune, cât şi în alte zone ale lumii”

Iredentiști, cum ar veni. Vreo șase sute de mii.

E foarte greu să desprinzi declarația asta de ceea ce s-a întâmplat la evenimentul D0R. Tot protestele erau subiectul, iar acest act de manifestare al voinței libere este ceea ce îi deranjează teribil piramida de interese neclare pe care Gabriela Firea își construiește cariera politică.

Ceea ce s-a întâmplat la Excelsior e doar partea vizibilă a iceberg-ului. Eliminarea opoziției, simbolică sau factuală, e, de fapt, principala strategie a primarului Bucureștilor.

Și sunt câteva fapte ușor de verificat

1) Sunt câteva luni de zile de când CGMB refuză să valideze mandatele a 4 consilieri locali USR. E irelevant partidul din care cei patru fac parte, important e faptul că CGMB funcționează ilegitim câtă vreme votul cetățenilor nu este reprezentat. Ca lider al majorității, doamna Firea are o responsabilitate directă.

2) Ședințele CGMB încep să arate tot mai mult ca un Congres al PCR populat de activiști prost crescuți. Incidentul ăsta petrecut sub privirea impasibilă a doamnei F e grăitor.

3) Accesul la ședințele CGMB a devenit un soi de privilegiu. Ziariștilor, activiștilor sau oricărui alt cetățean interesat de politica locală este barată în fel și chip participarea , astfel încât minionii care compun majoritatea în Consiliu să poată duce la îndeplinire dorințele doamnei Firea. Un exemplu aici.

4) Strict în ceea ce o privește, doamna primar nu dă interviuri decât în zone sigure, punând uneori la cale niște scenete așa de ridicole încât jena te împiedică să râzi. Problema nu ține de cascadoria penibilă de PR, e treaba doamnei primar și a partenerilor ei de conversație, până la urmă. Chestiunea gravă are legătură cu accesul publicului la informație. Niciun ziarist capabil să îi pună probleme nu ajunge lângă ea. Practic primul lucru și, probabil, singurul lucru pe care primarul orașului cu buget de un miliard de euro l-a construit până acum e un zid impenetrabil de bullshit. Din interiorul lui, doamna Firea continuă să ia decizii netulburată. Cum ar fi această hotărâre care subvenționează transportul public al unor oameni care nu plătesc impozite în București în dauna celor care o fac.

5) Subvenționarea unor evenimente culturale cu substrat pășunist-dubios în dauna unora care ar putea sublinia diversitatea și potențialul unui oraș de două milioane de locuitori. Nu sunt puțini cei care remarcă alunecarea Bucureștiului înspre Orient și izolare culturală în timp ce un oraș mai mic decât sectorul 3 al capitalei pare să fi devenit purtător de fanion al prezentului (prin asta înțelegând o comunitate de comunități libere să se exprime cultural, politic și oricum mai simt nevoia). Mă refer, evident, la Cluj.

6) Biserici. N-are rost aici să mai insist. Dacă ascultați atent, o să auziți simfonia bugetelor locale căpușate. Cu cel al primăriei generale în frunte.

Să fim bine înțeleși, aici nu vorbim de incompetență și haos, ci de o strategie bine pusă la punct care urmărește, pe de o parte controlul total asupra resurselor orașului, și, pe de alta, profilarea doamnei Firea ca o patrioată fermă, inflexibilă și cu frica unui Dumnezeu de bâlci. Doamna Firea guvernează orașul împotriva orașului.

Și, nu, nu face asta pentru că nu știe altceva. O face pentru că așa este sfătuită știind faptul că atunci când va decide să treacă la următoarea funcție publică îi va fi mai ușor să o obțină proiectând imaginea cuiva care a adus Bucureștiul la ordine.

Autoritarism. Despre asta vorbim.

Știți unde ați mai văzut demagogie exagerată suită pe servicii publice oribile? La Ceaușescu.

Ambițiile doamnei Firea nu sunt vreun secret. În treacăt fie spus, dl Dragnea are uneori coșmaruri cu ele și a încercat de vreo două ori să o atragă în capcană pe deja rivala sa. Gabi a comis eschive ca la scrimă știind că nu i-a venit timpul și mai are de dovedit lucruri până să își  ceară dreptul. Și-l va cere, să n-aveți dubii. Întrebați orice pesedist conectat cât de cât la viața internă a partidului.

Aproape te apucă mila, când te gândești la partidul ăla. Succesiunea de lideri de după Ion Iliescu este imaginea unei degradări continue și, probabil ireversibile. Comparați-l pe Năstase cu Geoană, pe Geoană cu Ponta, pe Ponta cu Dragnea și pe Dragnea cu Firea.

Sigur, îți trece repede compasiunea când îți aduci aminte de pagube. Sau de ceea ce s-ar fi putut face bun fără eforturi prea mari.

Un lucru e sigur: Ori de câte ori întoarcem privirea de la doamna Firea netezim drumul către o Românie condusă de Ceaușescu în fustă.

Mai subtil, dar Ceaușescu.