în Centru

Doua vorbe dupa alegerile din Olanda

Doua vorbe dupa alegerile din Olanda

După alegerile de ieri din Olanda, foarte multi amici au pus rezultatul pe seama participarii la vot (81%).
 
Mesajul aici e ceva de genul „vedeți ce lucruri bune se intamplă, dacă oamenilor le pasă? eeeei, daca ieșeau și ai noștri la vot….”.
 
Cred genul ăsta de raționament e greșit. Și spun asta pentru că:
 
– participarea la vot în România nu este mică. E în media europeană, românii nu sunt lipsiți de preocupări politice și nici ușor de mulțumit
 
– faptul că partidele din actuala opoziție nu au obținut mai multe voturi la ultimele alegeri vine de la incapacitatea lor de a convinge și nu de la refuzul electoratului de a ieși la vot
 
– practic, PNL, USR și alte forțe non-PSD vorbesc în permanență cu un corp electoral fantastic, aflat undeva în mintea lor dar nu pe teren.
 
– oamenii care au stat acasă pot fi suspectați de două lucruri și niciunul dintre ele nu este prostia. Primul e o relativă satisfacție cu situația lor actuală, al doilea este rezultatul unei analize cu privire la oferte. neparticiparea înseamnă că nu s-au regăsit în niciun program și/sau lider care i-a chemat la vot
 
– în răspăr cu opinia generală, eu cred ca neparticiparea e, uneori, semn de inteligență
 
– o explicație pentru ceea ce s-a întâmplat în olanda ține și de deschiderea sistemului politic. ai nevoie de 0.67% din voturi ca să intri in parlament. așa se face că Olanda va avea un partid al pensionarilor, unul al animalelor (nu glumesc) și diverse opțiuni liberale sau conservatoare cu tendință centristă. ai de unde alege
 
– în România, ca să dau doar un exemplu, dacă ai vrea să alegi liberali nu ai avea de unde. pur si simplu. Nu există liberalism (social, cel puțin). ca să exersăm chestia asta, vă propun să identificați partidul care se opune ferm coaliției pentru familie. eh?
 
– long story short: secretul participarii la vot sta in paleta de opțiuni. Romania nu o are. În loc sa reprosati prietenilor ca nu ies la vot, mai bine ati cere eliminarea pragului și responsabilizarea partidelor care va sunt mai apropiate.
 
– inca o data. optiuni, nu decizii oarbe manate de antipesedism primar. Ăla nu ajuta la nimic. in afara, evident, de un nefolositor sentiment al solidaritatii in fata unei mizerii implacabile