Gasesc absolut fascinantă energia cu care e atacat Cătălin Tolontan off si online. Pe toate canalele posibile, cu toate metodele posibile.
S-a umplut spațiul de documentariști si specialiști în genuri de presă, fini analiști ai stilului si fanatici ai detaliului care, mai toata viața lor, n-au nimerit doua fraze coerente una după alta.
Plin de ei. Plin.
I-aș numi ziariști de investigația altora. Sau editori în afara concursului: genul ăla de oameni care știu ei mai bine care era ritmul textului, ce citat trebuia pus unde si cum ar fi trebuit contextualizată o informație.
Tolontan a mai suportat valuri de jeg când scria despre doamnele Ridzi și Udrea.
Sper să reziste și de data asta. Energia care reiese din furia tâmpă a ăstora care îl tot înjură trebuie epuizată cumva.
Poate acum înțeleg și ei că jurnalismul nu e nici loialitate oarbă, nici umori idioate și nici suit pe val de dragul surfing-ului.
[…] care încheiem publicarea celor două articole despre Alex Hogea, îi mulțumim lui Teodor Tiță pentru gîndurile lui dintr-un moment în care mulți, inclusiv dintre cei pe care-i recomandăm, ne țineau lecții […]