Gasesc absolut fascinantă energia cu care e atacat  Cătălin Tolontan off si online. Pe toate canalele posibile, cu toate metodele posibile.

S-a umplut spațiul de documentariști si specialiști în genuri de presă, fini analiști ai stilului si fanatici ai detaliului care, mai toata viața lor, n-au nimerit doua fraze coerente una după alta.

Plin de ei. Plin.

I-aș numi ziariști de investigația altora. Sau editori în afara concursului: genul ăla de oameni care știu ei mai bine care era ritmul textului, ce citat trebuia pus unde si cum ar fi trebuit contextualizată o informație.

Tolontan a mai suportat valuri de jeg când scria despre doamnele Ridzi și Udrea.

Sper să reziste și de data asta. Energia care reiese din furia tâmpă a ăstora care îl tot înjură trebuie epuizată cumva.

Poate acum înțeleg și ei că jurnalismul nu e nici loialitate oarbă, nici umori idioate și nici suit pe val de dragul surfing-ului.