în Centru

Elena şi Kremlinul

Elena şi Kremlinul

Cronica de Cotroceni a Adrianei Săftoiu e una din cărţile alea rare în peisajul românesc. Dacă pentru americani e aproape o datorie civică din a-şi povesti experienţele înainte şi după ocuparea unei înalte funcţii publice, în România exerciţiul ăsta a murit după război iar, ulterior, a fost marcat de cărţi puţine şi scrise într-o minunată şi obositoare limbă de lemn.

Nu e cazul cu volumul ăsta. Dacă ar fi să îi reţin un merit, atunci ar fi acela că e viu. Sigur, e biased, îi lipsesc multe detalii şi e doar o bucăţică din puzzle, dar are măcar meritul că e viu, citibil, interesant.

Trebuie citit prudent şi detaşat.

Nu mă apuc acum să fac o cronică a cronicii. Au făcut-o alţii şi, în mare, s-a cam spus ce era de spus.

Aş observa doar că, în subtext, Traian Băsescu iese mai puţin rău decât s-ar bănui. Da, pare un apucat lipsit de loialitate (reproş uşor bizar dat fiind contextul) şi singur, dar nu intră în zona ticăloşilor banali cu care ne-am obişnuit. Ar putea fi tragic, dar e mai degrabă un pic ridicol şi relativ bine intenţionat.

Poza fostului preşedinte e aceea a unui fanatic traversând distanţa dintre două clădiri pe o sârmă. Deşi avea mijloacele să îşi ţină echilibrul, Traian Băsescu al Adrianei a ales voluntar să nu o facă. Singurătatea acrobatului.

Practic, s-a aruncat de pe sârma aia cu Elena Udrea agăţată de el pentru că nu a avut suficientă încredere că pe partea cealaltă nu va fi, de asemenea, tras în jos. Nu a crezut că echilibrul e posibil.

Încă nu m-am decis dacă e o carte despre Traian Băsescu sau Elena Udrea.

Nu mi-e clar dacă fostul preşedinte e un punct central al textului sau doar un mijloc pentru descrierea unei lupte confuze, între două nuanţe gri. Una ostentativă şi fără subtilităţi şi o a doua mai rafinată, dar cu multe necunoscute la rându-i. În orice caz, măcar jumătate din carte putea purta subtitlul: „Despre începuturile Duamnei”.

Vreau să insist aici asupra unui pasaj care a rămas, spre surprinderea mea, neremarcat până acum. Priveşte momentul plecării Elenei Udrea de la Cotroceni, pe fondul unei campanii împotriva ei, dusă de Evenimentul Zilei (the irony is strong on this one :D). Scrie Adriana aşa:

saftoiu_cotroceni2

Aşadar, unul din motivele îndepărtării domnei Udrea, cel puţin din punct de vedere instituţional, era bararea accesului la documente sensibile. Documente care, într-un fel sau altul, au legătură cu relaţia româno-rusă.

Cred ca Mihai-Răzvan Ungureanu, Elena Udrea şi, mai ales, Traian Băsescu au de dat nişte explicaţii. Explicaţii care n-au nicio legătură cu flirturile brutale ale lui Berlusconi sau cu alte mici tâmpenii de felul ăsta.

PS: Dacă vreţi şi alte drame politice, de data asta sub formă de ficţiuni plauzibile, citiţi „Supunere” a lui Houllebecq.