în Centru

Idiocrația ca posibilitate

Idiocrația ca posibilitate

Mme Maria Grapini merge senină înainte. Cu fiecare status de Facebook, cu fiecare gest politic, cu fiecare intervenție în viața cetății.

Dacă n-ar avea funcție plătită din bani publici, ar fi un minunat teatru absurd, cu decoruri în viața reală. Am putea să ne amuzăm onest și să o felicităm pentru autenticitate.

Dar are.

Participă la evenimente publice, ia decizii, își pune semnătura pe documente oficiale. Contează.

Ăsta e verbul: „contează”.

Ori de câte ori orașul se zguduie de râs, mme Grapini mai votează o dată în parlamentul european. Are opinii despre clonare, despre extremism, despre justiție și, în general, despre orice.

E consultată și de opinia ei se ține cont.

De fapt, oameni ca Maria Grapini fac umorul românesc imposibil. Râsetele provocate de europarlamentarul MG sunt mai degrabă un soi de cod onomatopeic local pentru disperare.

Nu lipsit de importanță e detaliul că doamna e și co-președinte de partid. E irelevant numele sub care s-a constituit adunătura de nimeni legitimată de legea partidelor, dar e important să știm că e posibil ca ei să intre în parlament la legislativele următoare.

Sigur, e dreptul doamnei Grapini să aibă opinii și activitate politică. Dar e și dreptul meu să mă tem de accelerarea insidiosului proces de instalare a idiocrației ca formă de guvernare.

Partea care mă îngrijorează cel mai rău e că doamna Grapini chiar pare o lumină într-o țară în care dacopații devin mainstream, iar presa quality anunță, fără urmă de sarcasm, întâlniri între popi și extratereștri.

Nu poți să nu te întrebi cât va mai rezista biata doamnă Grapini asaltului.

Dacii au început deja procesul de seducție.

grapini