în Centru

În amintirea unui drac care a trăit puțin

În amintirea unui drac care a trăit puțin

Gata. S-a rezolvat. Dracul verde despre care scriam ieri nu mai exista  S-a dus și Sf Gheorghe cu el. La gramadă. Nivelul ironiei? Peste Monty Python.

sterse bine

(sursa)

Înțeleg de aici că cei doi au fost executați profesionist de niște alpiniști plătiți de primărie.

Nu știu încă despre ce primărie e vorba (a orașului, a sectorului?) dar asta e ușor de aflat. Până atunci putem contempla diverse alte lucruri. De exemplu:

– toleranța ortodoxă în deplina-i splendoare

– inflexibilitatea barbară a administrației publice bucureștene

– placiditatea reacțiilor publice, atâtea câte au fost

Ar mai fi și alte lucruri pe care le putem face ca să ne conformăm: să citim în continuare citate inventate din Arsenie Boca, să ne simțim daci, să admirăm bustul lui Adrian Păunescu de la Grădina Icoanei, să dăm bani pentru biserici, să nu votăm la locale etc

Pentru că asta e provincia penibilă în care trăim. Evul mediu cu iPhone, obscurantism cu LCD, artă cu aprobare de la popă.

Ăștia sunt conservatorii români: niște socialiști cu cruce. Adversari ai diferenței și dușmani neîmpăcați ai nuanței. Hibrizi practicanți ai unei violențe simbolice de care sunt perfect conștienți și pe care o aplică cu plăcere.

Zidul ăla gol îi mulțumește. Îi satisface.

Am citit la un moment dat un articol despre recruții Statului Islamic. În el erau citați diverși cunoscători ai mahomedanismului. Ei bine, oamenii ăștia reușeau cu greu să își ascundă mirarea în fața nivelul extrem de scăzut de cunoaștere a religiei în rândul membrilor ISIS.

Cred că asta se reproduce cumva și în România. Aici, ca și acolo, în Levant și Magreb, nu e vorba despre religie. E vorba despre control, despre confort și uniformizare. În sensul ăsta folosesc cuvintul „ortodox” în textul ăsta. Ortodoxia e numele unui grup de indivizi angajați în competiția pentru resurse și control. Niște termite  cinice și ușor de ofensat.

Un prieten observa zilele trecute că, în anul domnului (regulamentar ortodox) 2015 , în România ne-am întors la dezbateri privind drepturile fundamentale. O să îl contrazic. Nu e nicio dezbatere.

Drepturile sunt valabile doar atâta vreme cât vreun cretin în sutană nu e ofensat. Doar în cazul în care cât un grobian aflat în scaunul de primar nu se simte amenințat în ființa lui ipocrit-creștină.

Nu cred că trebuie luptat în vreun fel împotriva convingerilor diverșilor oameni. Vor să doneze bani pentru construcția de biserici în parcuri și achiziția de Mercedesuri pravoslavnice? N-au decât să o facă.

Nu vor să folosească carduri pentru că e Satana în PIN? Bravo lor.

Se feresc de doctor? Trist, dar asta e, slăvit fie Darwin!

Însă primarul, sau oricare alt funcționar public, care, din calcul cinic, își îndeplinește funcția ținând seama de umorile unor termite habotnice nu trebuie iertat. Nici uitat, nici iertat.

Zidul ala gol e și el un fel de monument. Al intoleranței și prostiei.

 

PS Pe tema asta a scris deja (foarte bine) și Patrick