în Centru

Klaus Iohannis își apără încă mandatul de primar al Sibiului

Klaus Iohannis își apără încă mandatul de primar al Sibiului

ark

Președintele Klaus Iohannis pretinde că nu înțelege relevanța alegerilor locale de anul viitor. O știre mai puțin observată de aseară spune așa:

Potrivit surselor citate, motivele invocate de seful statului țin de momentul apropiat al alegerilor locale, in conditiile in care nu se recomanda schimbarea legislatiei mai devreme de un an, dar si faptul ca alegerile intr-un tur sau doua nu vor schimba prea mult numele viitorilor primari alesi

Dacă ar fi să fac un banc, aș zice că dl Iohannis își apără încă mandatul de primar al Sibiului. E un an de zile de când a preluat oficial președinția și poate a suferit un acces de nostalgie.

Însă cred că e ceva mai serios. Probabil mediile de la Cotroceni au ca principală preocupare a momentului supraviețuirea și liniștea guvernului Cioloș. O eventuală intervenție a administrației prezidențiale în discuțiile privind alegerea primarilor în două tururi ar aliena grav PSD. Partidul lui Liviu Dragnea ar fi principalul pierzător al unui scrutin la locale deschis competiției. Cu mii de primari în funcție, PSD domină în acest moment peisajul.  Cred, sincer, că guvernul Cioloș n-are încă suficientă putere pentru a supraviețui unei supărări reale a PSD.

Pe scurt, alegerile în două tururi ar pune sub semnul întrebării siguranța aleșilor locali ai PSD care, în momentul ăsta, au și infrastructura și banii necesari pentru a câștiga fără dureri prea mari de cap.

PSD, dar și PNL, mai au o îngrijorare care vine din zona, neverificată încă, a partidelor locale și regionale. În destul de multe zone acestea au început să apară și, măcar în vreo câteva, vor avea un impact semnificativ. Însă e puțin probabil să poată prelua administrarea vreunui oraș mare câtă vreme primarul e ales într-un singur tur. Dacă luăm în calcul și challenge-ul care vine dinspre ALDE și MP, vedem că binomul (:D) PNL-PSD are motive suficiente pentru a mima dorința de reformă în timp ce practică asiduu imobilismul.

Ceea ce se întâmplă acum e o tranzacție tăcută între cele două partide mari care vizează un soi de împărțire electorală la care să participe doar ele. Știrea din care am citat mai sus este un semn destul de clar că președintele e de acord. Și face asta împotriva tuturor aasigurărilor pe care le-a dat de-a lungul timpului că va contribui la reformarea și deschiderea sistemului politic:

Îmi permit să citez din discursul de investitură de acum aproape un an de zile. Spunea așa Klaus Iohannis:

Doamnelor si domnilor,
Primul pas in acest proces este reconstructia institutiilor politice, chemate sa reprezinte cetatenii si sa exercite puterea la toate nivelurile. Anul 2015 trebuie sa fie dedicat reformarii acestora si construirii unui edificiu statal durabil. Pentru 50, nu pentru 5 ani. Si ma adresez aici in primul rand reprezentantilor partidelor politice. Ma bucur sa constat ca exista deschiderea pe care am cerut-o pentru a incepe discutiile cu privire la:
–    revizuirea Constitutiei si modernizarea ei,
–    schimbarea legislatiei electorale – alegerea Parlamentului inclusiv reducerea numarului de parlamentari, alegerea autoritatilor locale, votul prin corespondenta si votul electronic,
–    schimbarea legislatiei partidelor politice – incluzand aici finantarea lor si a campaniilor electorale.

Marea capcana in reforma institutiilor politice este sa o gandim pentru noi astazi. Absenta abordarii pe termen lung este la fel de paguboasa ca si absenta schimbarii. Inteleg ratiunile politice, inteleg mecanismele din interiorul partidelor. Dar va rog, pe cei din partide, sa intelegeti in egala masura ca nu mai putem lua decizii conjuncturale. Ca reconstructia institutiilor politice nu poate porni de la calcule de partid, de la interese particulare, de la distribuiri de functii si nici de la strategii pentru urmatoarele alegeri. Sper ca avem cu totii intelepciunea de a nu repeta erorile din trecut. Daca exista cu adevarat vointa politica si nu doar declaratii de intentie, atunci vom lua decizii care conduc la o constructie durabila, dincolo de interese partizane si de moment.

Acestea fiind zise, aș vrea să aduc aminte că în primul draft al programului de guvernare al cabinetului Cioloș apărea printre priorități modificarea legislației pentru alegerile locale. Apoi a dispărut. Tare aș vrea să știu mecanismul care a făcut posibilă întâmplarea asta. Cine a scris? Cine a decis? Cum a justificat?

Reforma sistemului politic rămâne cea mai penibilă piesă de teatru care se joacă în România. Iar toate personajele sunt mici. Și meschine. Piesa asta nu are personaj principal. Vizibili sunt doar pierzătorii. În cazul de față, comunitățile locale.

PS Argumente și căi legale care invalidează raționamentul prezidențial (și guvernamental) se pot găsi aici.

(sursă foto)