în Centru

Liviu Dragnea s-a uitat în jur și nu l-a văzut pe Zuckerberg

Liviu Dragnea s-a uitat în jur și nu l-a văzut pe Zuckerberg

Proiectul de lege care reglementează și pedepsește „defăimarea socială” este, au spus-o nenumărați comentatori, inutil și redundant. România are deja suficiente legi care, în teorie, pedepsesc discursul urii. Faptul că lucrul ăsta nu prea se întâmplă a ieșit la iveală recent în polemica dusă pe blogurile Adevărul cu privire la moștenirea scriitorului Vintilă Horia.

Zice așa Radu Ioanid, directorul Diviziei de Programe Arhivistice Internaționale din cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington DC:

….în anul 2014 din 59 de cazuri de incitare la ură sau discriminare, nicio persoană incriminată nu a fost trimisă în judecată în România

Deci avem legi, dar nu le aplicăm.  Ne facem că nu vedem rasiștii, idioții și stupizii dintre noi. În schimb, așa cum face d-l Dragnea reglementăm și mai mult. Introducem noi restricții. Radu Ioanid spune asta teribil de clar în articolul amintit mai sus. Andrei Pleșu răspunde cam așa:

Sunt de acord cu dl. Ioanid şi atunci cînd constată, contrariat, că delicte severe (celebrarea troiţei legionare de la Tâncăbeşti, negarea Holocaustului, site-uri cu un conţinut explicit pro-legionar, 59 de cazuri de incitare la ură şi discriminare, semnalate în 2015, dar netrimise în judecată etc.) rămîn în afara vigilenţei judecătoreşti.

Sursa: adev.ro/o27vct

Așadar, angajați de părți diferite ale unei controverse, Andrei Pleșu și Radu Ioanid spun același lucru. Că neglijăm propagarea discursului urii. Cu consecințe nedorite pe care fiecare dintre ei le observă și, care, observ eu, provoacă neplăceri întregii societăți.

Avem instrumente și nu le folosim. 

Pe fondul ăsta vine dl Dragnea și minunata lui lege. Ai putea să crezi că președintele PSD nu e la curent cu legislația în vigoare. Sau, așa cum am văzut pe alocuri, că pe dl Dragnea l-a lovit criză ideologică de stânga și a devenit peste noapte un apostol al corectitudinii politice.

Nu e cazul.

De fapt, dl Dragnea se înscrie într-o tendință mai largă de controlare a discursului public scăpat în libertate pe rețelele sociale. Ăsta este micul secret mizerabil al acelei legi. Să controlezi presa e ceva so last decade. Acum discuția este despre cum controlezi Facebook.

Sunt pesediști care cred onest că au pierdut alegerile pentru că „americanii” au făcut ceva pe Facebook. Sunt oameni care cred onest că „serviciile” au un buton cu ajutorul căruia împrăștie statusuri neplăcute. Am auzit deja indivizi care se întreabă dacă nu cumva Ponta a căzut pentru că Facebook a fost manipulat.

Nu râdeți.

PSD, încă de pe vremea când era FSN, pierde războiul cu presa. A pierdut  războiul cu presa scrisă, a pierdut războiul cu televiziunea, acum pierde războiul cu internetul. De fiecare dată a reacționat, și-a făcut ziare, și-a făcut televiziuni, a încercat să cumpere audiență pe internet și acum e stupefiat: cum dracu’ să își facă Facebook? S-au uitat în jur și n-au văzut niciun Zuckerberg.

Ce faci în situația asta? Încerci să intimidezi sursa nu mediul. Sursa e fiecare cont de Facebook. Dl Dragnea, cu legea lui cu tot, încearcă să creeze un traseu lin de la status de fb la sancțiune. Adică mută efortul din instanță la CNCD.

Pentru că, și sunt sigur ca Liviu Dragnea știe deja asta, se poate deja, cu ajutorul instanței să te îndrepți împotriva cuiva care publică lucruri neplăcute pe Facebook.

Curtea de Apel Targu Mures a stabilit, printr-o sentinta din 2013, ca profilul personal de Facebook este un spatiu public, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a mentinut recent aceasta hotarare.

Dar, după cum bine remarcă Simona, CNCD are deja atribuții legale și se poate ocupa de „defăimări’. Nu are nevoie nici de departamente noi, nici de sancțiuni suplimentare pe care să le aplice.

SECȚIUNEA a V-a
Dreptul la demnitatea personală
ART. 15
Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intra sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propaganda naționalist- şovină, de instigare la ura rasială sau nationala, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat impotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități şi legat de apartenența acestora la o anumită rasa, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

Sursa: http://www.cncd.org.ro/new/files/file/ORDONANTA_137.pdf.

În articolul de săptămâna trecută din Dilema Veche, observam simptomele unei boli românești care devine deranjantă. Când nu poți aplica legea curentă, în loc să te întrebi de ce se întâmplă asta, ajungi să înăsprești pedepsele. Îmi terminam așa textul:

În România, ori de cîte ori o lege devine mai dură, putem bifa un eşec. Mi-e greu să cred că, pedepsind aprioric pe cei care nu au greşit încă, vom avea parte de o societate mai bună. Cel mult creştem suma nedreptăţilor şi obţinem o societate şi mai strîmbă. În cuvintele lui Paul Newman: e inutil să apeşi pe frînă dacă maşina e cu roţile în sus.

Ce n-am apucat să mai spun acolo e că, mie, înăsprirea pedepselor, chiar așa, gradual, cum se întâmplă în România, mi se pare drumul spre dictatură. Iar domnul Dragnea, înscris pe drumul ăsta, mimează voios bunele intenții.

Sub masca unei prost mimate corectitudini politice, d-l Dragnea încearcă să sperie Facebook-ul. Și, mark my words, ăsta e doar începutul. Spre mirarea mea, președintele PSD nu a invocat, deocamdată, securitatea națională. Dar au să fie alții care au să o facă.

Singurul motiv de optimism e istoria. Întotdeauna e loc pentru libertate. Și, dacă nu e, se creează.