în Centru

Mic exemplu de manipulare ratată

Mic exemplu de manipulare ratată

Să presupunem că ministrul Agriculturii dă ochii cu presa la vreun târg agrar. Înconjurat de microfoane, omul încearcă să răspundă cât de bine poate la întrebări.

La un moment dat vorbeşte despre cultura de cartofi păjiţi. Reporterul „Aievea TV” nu observă şi îl pisează în continuare cu întrebări mai mult sau mai puţin relevante. Ministrul realizează că a greşit şi rectifică: „cultura de cartofi, nu de cartofi prăjiţi”. Vocile lor se suprapun, interviul se termină după câteva minute.

Reporterul ajunge în redacţie. Întrebat de editor, anunţă că va livra o plictiseală despre Ziua Internaţională a Agriculturii şi Zootehniei Ecologice. Ceea ce şi face. Îşi scrie ştirea, selectează cadrele relevante şi trimite totul la montaj.

Editorul de montaj observă cacofonia rezultată din vocile suprapuse şi o taie prompt. Rezultatul: ministrul agriculturii iese pe sticlă vorbind doct despre cultura de cartofi prăjiţi. Ştirea e aruncată prin vreo două jurnale apoi uitată fără ca cineva din redacţie să observe aiureala pe care o spune ministrul, undeva în a doua parte a betei.

Însă vigilenţii colegi de la ziarul „Autentic” observă tâmpenia. După o porţie bună de râs, unul dintre ei zice: „Bă, asta e de ştire. Înţelegeam confuzia dintre cartofi şi cartofi prăjiţi, dacă ăla era ministru al Tehnologiei Informaţiei, dar e al agriculturii. Ce naiba, ăsta ia decizii despre mâncarea noastră şi crede că aia de la McDonald’s culeg cartofii prajiţi de pe câmp”.

Zis şi făcut. Nu îl sună nimeni pe ministru să mai pună o întrebare, două. Ar fi fost interesant, de exemplu, de aflat dacă omul crede că frişca creşte în preajma tufelor de căpşuni.

La publicaţia rivală „Cugetul” se monitorizează atent concurenţa. Cineva observă ştirea din „Autentic” şi îi strălucesc ochii. „Cugetul” are o agendă antiguvernamentală iar ştiri de felul ăsta îi plac foarte mult. Sunt genul de informaţii care confirmă a mia oara ceea ce editorialiștii „Cugetul” spun în fiecare zi: guvernul e compus din imbecili şi/sau ticăloşi.

Deşi nu era producţie proprie, „Cugetul” evită să citeze. Ştirea se viralizează şi generează câteva mii de statusuri de Facebook şi actualizări de Twitter care oscilează între o sfântă indignare şi bancuri dintre care unele sunt chiar bune. Ministrul devine aproape celebru.

Înapoi la Aievea TV.  Oamenii de la aievea.net, site-ul televiziunii, au ochiul format pentru ştiri virale. Trebuie să îl aibă, altminteri nu îşi pot face treaba în condiţiile pieţei de online locale. Observă fenomenul şi decid să preia şi ei informaţia. Verifică video-ul din beta şi descoperă că într-adevăr aşa a spus ministrul. Se miră că beta e despre Ziua Agriculturii şi nu despre gafa oficialului. Dar nu se miră prea tare. În condiţiile în care lucrezi cu puţini oameni şi şi mai puţini bani, scăpări dintr-astea sunt inevitabile.

Nu se mai verifică şi brutul. N-ar fi avut rost să o facă. Au încredere în colegul care vorbise cu ministrul.

De la prima difuzare pe tv trecuseră vreo trei zile. Cercul s-a închis. Numele ministrului e acum mai celebru decât a fost vreodată.

Cineva îl avertizează pe nefericitul oficial. Omul se face luntre pe punte să restabilească adevărul.

Pune mâna pe o înregistrare a discuţiei şi demonstrează că ştie diferenţa dintre cartofi şi cartofi prăjiţi.  Târziu însă. Pentru o bună parte din public va rămâne cu această etichetă lipită de frunte.

Faptele de mai sus sunt inspirate dintr-un caz real.

Cu ce rămânem din ele? Cu câteva concluzii.

Prima ar fi  că procedurile interne ale redacţiilor sunt greu de respectat când nu sunt resurse pentru verificarea informaţiilor. E un motiv pentru care, în redacţiile clasice, sunt mai multe nivele de control până la difuzarea unei ştiri.

A doua e că bias-ul antiguvernamental orbeşte. Şi că, pe termen lung, riscă să invalideze criticile legitime la adresa executivului. Ne indignăm, dar ne documentăm întâi.

A treia e că atâta vreme cât se măsoară exclusiv în cantităţi (trafic, etc), presa nu se va face bine.

Şi ar mai fi ceva. Nu întotdeauna o informaţie greşită e rezultatul relei voinţe. Se mai întâmplă să fie şi rezultatul unui de lanţ al slăbiciunilor de pe urma căruia toată lumea pierde.