în Centru

Mic îndreptar pentru jihadiștii prostului gust

Mic îndreptar pentru jihadiștii prostului gust

Are România o problemă cu imigrația?

NU. România nu e asaltată de imigranți. 2600 de oameni pe an își caută norocul aici. România îmbătrânește urât în sosul ei provincial. De fapt, grație condițiilor interne, pierdem oameni. Oameni productivi. Nu mai insist pe aspectul ăsta. E altă discuție.

Imigrant vs refugiat. Care e diferența?

În cuvintele purtătorului de cuvânt al oficiului local al ONU pentru refugiați orice refugiat este imigrant, dar nu orice imigrant este refugiat. Imigranții care vin să caute o viață mai bună din motive exclusiv economice sunt, cum ar veni, niște pragmatici. Aleg să plece. Refugiații pleacă pentru a scăpa de persecuții care îi privesc direct sau conflicte care le pun viața în pericol. Refugiații sunt siliți să plece. Legislația internațională are prevederi diferite pentru cele două categorii. Pentru detalii poate fi consultată Convenția ONU din 1951 privind refugiații. Aș reține doar că protejarea refugiaților e unul din principiile fundamentale ale sistemului legal internațional instituit după al doilea război mondial.

Cum știm că nu sunt doar imigranți în valul de oameni de la porțile Europei?

Avem instituții care procesează fiecare cerere de azil în parte. Aici, spre exemplu, cine are răbdare, poate citi cum se întâmplă în Germania. Cam la fel e și în România.

Bun, dar refugiați vin în România?

Vin. Foarte puțini. Până în iunie se primiseră 700 de cereri de azil. Pentru o comparație legată de presiunea solicitanților de azil , vedeți graficele de aici. Foarte relevantă raportarea la populație.

Raportat la numărul total al populației e foarte-foarte puțin. Să nu uităm că vorbim de o țară UE.

Da’ de ce nu vin în România?

În pofida faptului că este țară a Uniunii Europene, România e săracă, încă. Faptul că românii pleacă e grăitor.

Dacă tot pleci la drum, e firesc să încerci să ajungi acolo unde șansele de a trăi decent sunt mai mari. Asta pe de o parte. Pe de alta rutele bejeniei nu trec prin România. O să revin asupra acestui aspect. Apoi, e firesc să cauți țările în care există deja o comunitate de oameni proveniți din țara sau chiar provincia/orașul tău. Nu întâmplător în Spania sau Italia există nuclee deja solide de comunități românești. La fel și în America de Nord. Destinațiile se aleg cu un oarecare discernământ.

Refugiații sunt disperați, nu tâmpiți.

Apoi mai e bariera de limbă. Româna e egală cu minioneza pentru cei mai mulți dintre refugiați. O limbă străină și grea.

Să recapitulăm: ce rost are să alegi o țară săracă, cu o cultură minoră, închisă și ușor xenofobă, în condițiile în care nu prea sunt oameni care să te ducă până acolo, iar șansele la o viață decentă sunt statistic mai mici decât, să spunem, în Germania?

Ca să fac o comparație, știți foarte mulți români care să fi fugit de comunism în Grecia sau Turcia?

Dar cine plătește pentru refugiații care vin în România?

Statul. Nu vă enervați prea repede, e vorba de o obligație internațională, toate statele plătesc. Cât despre sume, puteți să vă faceți o idee aici.  O Leffe blondă în București e mai scumpă decât banii cheltuiți într-o zi pentru o familie de refugiați.

Un detaliu: pentru că statele au pretins că nu au resurse să preia din eșuații de pe plajele Italiei și Greciei, Comisia Europeană a ofert 6000 de euro pentru fiecare amărât preluat. Dacă ar fi să fac un banc, e aproape o afacere profitabilă. Sigur, dacă statul gazdă îi integrează rapid și îi ajută să își găsească autonomia.

Ce altceva mai face UE pentru refugiați?

Puțin. Întruniri și recriminări. Poate nu întâmplător, când știrea aceea oribilă privind cei 71 de refugiați găsiți morți într-un camion înroșea ecranele și monitoarele, la doar o sută-două de kilometri de șoseaua respectivă avea loc o întrunire a liderilor europeni dedicată problemei. S-au auzit doar condoleanțe și expresii ale ororii resimțite aseptic, dar nici o soluție.

Imobilismul UE vine din felul în care e construită. O confederație de state naționale cu interese divergente. Efectul e un soi de inmărmurire ineficientă care nu rezolvă mai nimic.

Există totuși reacții inteligente reieșite fie din disperare, fie din rușine. Germania, de exemplu, a suspendat acordul de la Dublin care punea greutatea procesării cererilor de azil pe statele UE în care solicitanții intrau prima oară. O reacție de bun simț când este evident pentru toată lumea că grecii nu fac pur și simplu față.

E o soluție magică?

Nu. Criza e atât de mare încât, deocamdată, e vorba de salvat cât mai multe vieți. Restul e politică. Problemele structurale ale UE sunt vizibile pentru a doua oară într-o vară după evenimentele care au avut drept actor principal Grecia. Acum însă criza arată așa:

Mai priviți o dată imaginea. Așa-i că e neplăcut?

De ce nu îi preiau țările musulmane?

Asta e întrebarea cel mai des formulată zilele astea. Răspunul e că îi preiau. Ba chiar mai mult decât pot. În Liban, de exemplu, una din 6 persoane este în prezent refugiată din conflictul sirian.

Pentru comparație, în Europa au intrat anul ăsta 300.000 de oameni. Adică mai puțini decât au rămas într-o țară minisculă cum e Iordania. În alte raportări e și mai rău:

In its new report, Left Out in the Cold, the NGO says that only five countries, Iraq, Lebanon, Turkey, Jordan and Egypt, have hosted 98% of Syrian refugees since the start of the crisis, while in the EU the number of refugees is 150,000.

(de aici)

Altfel spus, Europa se plânge mai mult decât e cazul. Ce să mai spunem de România?

De ce tocmai acum?

Pentru că s-a ajuns la un moment de vârf. Războiul durează deja de cinci ani, iar țările musulmane nu mai pot susține atâția refugiați. Oala a dat pe afară.

De ce vedem așa mulți bărbați tineri în imaginile de la televizor?

Poate pentru că nu toți sunt suficient de nebuni sau disperați încât să își ducă bunica în scaun cu rotile pe drumul fără întoarcere, cum a făcut afganul ăsta? Alții sunt. Insist să mai priviți o dată fotografia din tweet-ul de mai sus.

Dar cum rămâne cu terorismul?

Ramâne cum am stabilit. Riscul există și va exista. O analiză foarte deșteaptă a Reuters explică totuși de ce temerile privind importul de teroriști sunt un pic exagerate.

De fapt, dacă cineva se poate plânge de exportul de teroriști, atunci acel cineva poate fi guvernul sirian. Aproximativ 6000 (șase mii) de europeni au luptat sau luptă de partea islamiștilor în Siria și Iraq.  Deci exportul de terorism merge în sens invers.

Și mai e ceva. Rețelele teroriste au resurse suficiente cât să nu își expună membrii unui drum atât de periculos cum e cel pe care îl străbat amărâții care bat la porțile Europei.

Trebuie să fii un terorist complet idiot ca să riști să traversezi Mediterana cu o barcă de cauciuc alături de alte 50 de persoane știind ca, dacă ajungi viu, vei intra pe mâinile pazei de coastă și, ulterior, vei trece prin zeci de filtre ale polițiilor naționale.

On the other hand, e naiv să credem că din tot valul ăsta de refugiați nu se vor găsi unii care vor crea probleme. Asta nu înseamnă că putem asista liniștiți la moartea a mii de familii în apele sudului european. Pentru troublemakeri exista servicii secrete și poliție.

Dacă erau numai îngeri, probabil ar fi zburat peste granițe.

Islamizare? 

Asta e o glumă care nu merită băgată în seamă. Avem totuși pretenția că suntem raționali și inteligenți. Simte cineva nevoia să se închine la Mecca brusc? Sau să pună un hijab pe față? Să fim serioși.

De ce nu salvăm creștinii?

Slovacia cam asta ar vrea să facă. Să accepte doar creștini. Și din Polonia se aud zgomote asemănătoare. Personal, mi se pare o selecție sinistră, dar câtă vreme sunt salvați câțiva amărâți, mă abțin de la comentarii suplimentare.

Aș observa doar relativa tăcere a tuturor cultelor românești. Dacă nici salvarea unor copii nu ține de creștinism clasic, protestant, neo-protestant etc, nu știu ce mai ține. Mi-ar fi rușine în locul lor.

Later edit: BOR chiar a făcut ceva. Ar putea să facă chiar și mai mult pentru stăvilirea discursului toxic care domină zilele astea. (h/t Mihai Șomănescu in comentarii)

România nu e, așadar, foarte afectată. Va rămâne așa?

Probabil nu. Premierul sârb avertiza zilele astea că ne vine și nouă rândul. Probabil avea dreptate. Pe măsură ce rutele se blochează, vor apărea altele. Recent, citeam că sunt sirieni care ajung în Scandinavia traversând granița rusă pe undeva prin zona cercului polar. Nu mulți, dar sunt. Disperarea te poate duce până la Polul Nord, darămite în România.

Acum vreo trei ani, un raport prescient al CRPE observa:

”Conform FRONTEX, aproximativ 90% din migrația
ilegală cu care se confruntă Uniunea Europeană trece
prin Grecia. Valorile nominale arată că între 50 mii și
60 de mii de persoane intră anual în Grecia, țară în
care se estimează că trăiesc deja peste un milion de
imigranți ilegali. Aceste cifre, grăitoare de la sine, ne
indică cât de importantă este pentru Statele Membre
oprirea migrației ilegale (provocatoare de probleme
sociale, economice și generatoare costuri de
management inerente – conform politicii de azil a
UE) la frontierele Uniunii.

Fiind o exclavă Schengen, Grecia este folosită de
către imigranții ilegali ca țară de tranzit nu și de
destinație. Din cauza sistemului de transport naval
între numeroasele sale insule, conform rapoartelor
FRONTEX, Grecia are mari probleme în a-și păzi
granițele. Majoritatea imigranților ilegali vin prin
Turcia, dinspre Țările Arabe și Asia Centrală, și au ca
principală destinație țările occidentale în care își
caută de muncă. Grecia este călcâiul lui Ahile în ceea
ce privește imigrația ilegală către Uniunea
Europeană.

Problemele Greciei derivă atât din caracteristicile
geografice (mii de insule), ceea ce face migrația greu de stopat, cât și din capacitatea sa administrativă (poliție, servicii de azil, capacitate foarte scăzută de returnare etc.) scăzută,
accentuată de criza financiară cu care se confruntă.
Problemele Greciei, implicit problemele Uniunii
Europene, sunt cauzate și de Turcia. Turcia a solicitat
UE înlesnirea regimului de vize pentru cetățenii săi,
dar s-a confruntat cu opoziția vehementă a Austriei,
sprijinită de Germania.

Drept urmare, Turcia a început să-și folosească propria politică de vize pentru a pune presiune pe UE: a decis instaurarea unui regim liber de vize cu toate statele din zonă, state care sunt și
generatoare de migrație. Astfel, principalele rute
migraționiste ajung în Grecia și Bulgaria.

Din Grecia, ruta migraționistă continuă prin Balcanii
de Vest și pune mai târziu presiune pe granița
României cu Serbia (Serbia fiind o țară care nu are
intersul de a bloca migrația ilegală și de a susține
costurile acestei politici). Aderarea cu granițele terestre a României și Bulgariei la Schengen ar face ca potențialul de migranți stabiliți acum în Grecia să
aibă drumul deschis către capitalele din Nordul și Vestul Europei, în țările percepute de către imigranți drept fiind ținte finale.”

Vor ajunge și aici. Chiar și fără Schengen. Sper doar să fim mai toleranți și mai bine informați când se va întâmpla. Toleranța, ca și informația, e semn de putere.

Încă o dată, priviți fotografia aia. Apoi vorbiți-mi de jihad.

 

Comentarii

  1. […] recunosc că n-am anticipat furia anti-refugiați când am scris primul text. Cand l-am scris pe al doilea eram relativ pregătit pentru valul de […]