în Centru

Morrissey la București. Să moară Sala Palatului!!!

Morrissey la București. Să moară Sala Palatului!!!

(sursa foto: pitchfork.com)

Morrissey la București e o afirmație mai degraba improbabilă. Și totuși am verificat-o aseară. Nu o să risc o cronică de concert, ci doar câteva constatări.

– M-am dus cu așteptările setate foarte jos. Până în momentul în care a apărut pe scenă mi-a fost teamă că o sa anuleze. Are o lungă tradiție de mofturi în turnee. Am avut noroc.

– Mă așteptam, de asemenea, să văd un mizantrop aproape bătrân și sigur degradat, fără voce, venit să caute un public nesofisticat ca să își hrănească orgoliul unei cariere terminate. M-am înșelat. Morrissey poate să cânte și o face cu plăcere, arogant și competent. Exact opusul lui Ian Brown de acum vreo doi ani. Am plecat deprimat de la acel concert.

– Mixul mancunianului de aseară e o oarecare siguranță de sine, completată cu un soi de existențialism gri și umor negru care se ia uneori atât de în serios, încât nu mai e umor. Secretul stă în proporții. Și lui îi ies.

– Insist, vocea a fost într-o formă nemaipomenit de bună.

– N-a avut pe nimeni în deschidere și asta a fost bine. A folosit pentru încălzire o selecție de video-uri ușor excentrică, iar fantoma lui Ceaușescu (ascunsă prudent de organizatori după o draperie uriașă în spatele sălii) a fost probabil un pic deranjată de Ramones și New York Dolls.

– A cântat puțin din The Smiths, spre nemulțumirea celor câțiva fani care știu ce a fost The Smiths. Mie, unul, îmi plac și albumele solo, mai ales Years of Refusal.  Setlist-ul mi s-a părut bine construit și echilibrat.  Mulți oameni fericiți că au auzit First of the Gang to Die.

– Și eu am fost printre oamenii ăia. Dar mai fericit am fost să aud You Have Killed Me.

-Sala Palatului este înfiorător de tristă. E locul în care se duce să moară entuziasmul. Până și vocea din off care anunță că nu avem voie cu telefoane sună ca o fostă voce de la metrou dată afară din cauza alcoolismului și depresiei.

– Înapoi la Morrrissey. A venit cu o trupă compusă din americani (și un englez din Camden) foarte proaspeți și vii.

– O parte din piese aveau orchestrații noi. Aproape tot ce am auzit a sunat cel puțin la fel de bine ca în variantele de studio. Unele mult mai bine (Ganglord, Queen is Dead)

carneaecrima

– Morrissey e unul din ultimii cântăreți cu conștiință. Poți să nu fii de acord cu militantismele lui,  dar e greu să le ignori. Ca să îl parafrazez, cu cât le ignori mai mult, cu atât te lovesc mai mult când te apropii de ele. Case in point: vizualurile cutremurătoare de la Ganglord (aproape snuff) și de la Meat Is Murder. Dacă am putut suporta oameni torturați sau împușcați pe stradă, mi-a fost imposibil să duc înșiruirea monoton-sinistră de animale chinuite de pe ecranul din spatele lui. Cred că asta spune mai multe despre mine decât despre el.

– Chiar și un pic stângace, precum cele de aseară, vizualurile în română („Carnea e Crimă”/ „Sarută-mă îndelung”) produc efecte majore asupra publicului. Am vazut-o ridicată la grad de artă de Massive Attack. A încercat și Morrissey. A fost răsplătit. Încep să dezvolt o terorie care spune că artiștii-militanți își respectă mai mult publicul. Dar mai am de studiat.

– Am auzit oameni care s-au plâns de sunet. De la mine s-a auzit excelent, dar probabil nu în toate părțile nenorocitei aia de Sală a Palatului a fost la fel. Am zis că e tristă? Am zis. Acum zic că trebuie dărâmată cât mai repede. Ar fi un act de minim respect față de public și față de artiști.

-Publicul. Publicul a fost bizar. Am avut senzația distinctă că un sfert dintre ei nu știau unde au ajuns. S-au mai încălzit spre mijlocul concertului, dar ăsta e mai mult meritul lui Morrissey decât al lor. Serios, dacă nu știți nimic despre concert, nu mai veniți. Dacă nu ascultați înainte un pic, stați acasă. Așteptați vara că vine Electric Castle și acolo puteți să vă zguduiți neantul din voi pe minimal, până începeți să înțelegeți ceva. Sau până uitați.

Sunt muzici și muzici. Nu arătați deloc uncool dacă n-ați văzut toate concertele din oraș. Mergeți la alea la care vă e ușor să mergeți. Nu mai bifați evenimente aiurea ca să vă dați tag pe instagram. Gata. Rant over.

Altfel, l-aș mai vedea pe Morrissey. De măcar 10 ori.