în Centru

Nealesul

Nealesul

Bucureștiul mai are trei primari în funcție din cei șapte cu care a început actualul ciclu electoral. Duși pe căile tribunalelor sunt Andrei Chiliman, Cristian Popescu Piedone, Marian Vanghelie și Sorin Oprescu. Măcar vreo doi dintre ei își vor petrece ani buni la închisoare iar carierele și reputația lor sunt ca și terminate.

Dar nu despre infractorii plecați vreau să vorbesc acum ci despre nedovediții care au să vină.

Deși mai sunt doar șase luni până la alegeri situația este teribil de confuză.

Avem următorii stakeholderi:

PSD –  într-o derivă cumva firească după dispariția lui jenantului Sorin Oprescu.

PNL – într-o și mai mare derivă. Teoretic PNL ar trebui să fie favorit. NU e

ALDE – underdog dar cu potențial de a influența decisiv alegerile cu candidatura corectă.

M10 – alt partid în derivă. fără să dispună de rețelele PSD riscă dispariția dacă face o figură proastă la locale

Nicușor Dan/USB – vedeta momentului însă doar în cercuri bine delimitate

MP – alt underdog dar cu un oarecare potențial de erodare a adversarilor mai mari

UNPR – în plin proces de disoluție dar capabil să ia măcar o primărie de sector

Inițiativa România – grup de foști activiști de prin alte partide plus activiști civici.  Până în momentul ăsta nu face decât să sporească zgomotul de fond

Prima concluzie după enumerare de mai sus e relativ banală. Avem PSD vs ceilalți.

Faptul că toate celelalte partide și organizații se revendică din zona centrului-dreapta reprezintă un avantaj fantastic pentru PSD care, potrivit unui sondaj INSCOP (comandat de PNL) are și oamenii cel mai bine plasați în sondaje. Trei din primii cinci după intenția de vot aparțin PSD (Andronescu, Oprescu, Negoiță). Toți trei au probleme de integritate și care pot fi lesne asociați cu tot ce e mai rău în partide: corupție, aroganță, incompetență. De altfel, deși rămas în funcție și proprietar al unui aparat de propagandă semnificativ, Robert Negoiță este singurul primar din București care a reușit să enerveze atât de rău încât a provocat apariția unei mișcări civice care îl vrea dispărut din funcție.

În timpul ăsta, PSD aruncă în discuție numele Gabrielei Vrânceanu Firea ca posibil candidat pentru succesiunea lui Oprescu. Senzația că e cineva acolo care face mișto e greu de evitat. Doamna Firea, această Olguță Vasilescu fără talent, a devenit cunoscută mai degrabă prin ieșirile violente și ridicole care, ultima oară, au provocat pagube de nerecuperat prezidențiabilului PSD.

De asemenea, faptul că e soția nemaipomenitului primar al Voluntarilor, una dintre cele mai urâte și neîngrijite localități din marginea Bucureștiului, nu e de natură să ajute prea mult. Candidata Firea-Pandele va avea cel mult efectul mobilizării anti-pesediștilor sau a oricărui cetățean cu măcar un reziduu de simț estetic.

(sursa foto aktual24.ro)

Am dubii serioase că PSD va încerca încă o variantă care transpiră a ciocoism și parvenire. Probabil se va renunța la idee în cele din urmă.

Ceea ce știm însă sigur e că electoratul din București nu mai este de ani buni anti-PSD. Un candidat decent la nivelul percepției are șanse serioase să câștige. Pentru sceptici o să amintesc aici de șocul produs de înfrângerea lui Liviu Negoiță de către necunoscutul, pe atunci, Robert Negoiță. Bani și organizare grassroots. Bani și organizare. PSD le are pe amândouă.

A, și coșmarul Oprescu. Să nu îl uităm nici pe el. Până la arestare era un grobian care juca credibil cartea autonomiei.

PNL 

Spuneam mai sus că ar trebui să fie favorit dar nu e. Până de curând era opoziția oficială. La facerea guvernului s-a transformat în câștigător fără victorie. Pentru alegerile locale studiază o garnitură neentuziasmantă de nume. Chiar în sondajul INSCOP, cel mai bine clasat candidat (Cristian Bușoi) e doar pe locul șapte. Cumva dezamăgitor mai ales în condițiile în care dl Bușoi s-a angajat de câteva luni într-un soi de campanie media de dimensiuni semnificative care nu pare însă să îi fi adus cine știe ce beneficii. Cel mult câteva dezvăluiri de presă care probabil vor lua amploare dacă va obține nominalizarea. Sigur, mai are loc de creștere dar o candidatură anul viitor poate fi cel mult un efort de orgoliu. Victoria, dacă e să fac un pariu, e exclusă.

În rest, PNL se joacă cu nume asociate cu înfrângeri (Ludovic Orban), irelevante în context (Costică Canacheu) sau, mai rău, cu un domn urmărit penal pentru mineriade (Petre Roman).

ALDE

Pseudo-partidul d-lui Tăriceanu, ca toate celelalte partide mici, își joacă existența la localele de anul viitor. Diferența e că liderul său are și cele mai bune cifre în competiția pentru București. Dl Tăriceanu e cunoscut ca un politician comod căruia nu îi plac durerile de cap ale campaniilor dar, pentru viitorul său politic, ar putea încerca. Nu știu dacă are șanse de câștig, însă ar putea pune la adăpost o bună parte din voturile anti-PSD, netezind astfel drumul spre PMB a treia oară consecutiv pentru social-democrați.

De asemenea, fiind cunoscută amiciția cu dl Ponta, nu e exclus ca ALDE să devină locul renașterii fostului premier. Insist că, în ciuda aparențelor, ALDE  e mai important în cursa asta decât, să spunem, M10. Aș fi atent la orice semnal vine de la ALDE.

Sigur, e posibilă și o implozie dar după ce s-a declarat în opoziție, ALDE devine relevant ca supapă pentru nemulțumiri la adresa partidelor mari. Paradoxal, o invenție a „sistemului” poate capta parțial votul anti.

Ceea ce ne aduce la…

…M10. Derivă totală și încremenire. Minus câteva ieșiri sporadice ale Monicăi Macovei, M10 a fost vizibil doar prin ieșirile pasiv-agresive și inutile ale lui Adrian Papahagi. Amuzante, însă cearta dlui Papagagi cu universul e o chestiune mai degrabă personală și colaterală. Până la ora asta, M10 nu a propus mai nimic pentru București în termeni de candidați sau proiecte majore. Sigur că mai are timp, însă pentru partidul Monicăi va fi mai greu să răzbată blocajul mediatic la care e supus aproape în totalitate. La locale M10 poate spera să ocupe locuri în consilii. Cred că e exclus să vedem un primar de sector sau al orașului provenind din acest partid.

Nicușor Dan feat USB.  Foarte multă lume pare să creadă că arestările de primari au creat un culoar pentru Nicușor Dan. Eu sunt mai sceptic. Cred că în lipsa unei rețele serioase de susținători, dl Dan nu poate spera decât la niște locuri în CGMB. Ca și Monica Macovei, Nicușor Dan nu lasă nimic să crească la umbra lui. Dacă vă uitați pe site-ul Uniunii Salvați Bucureștiul o să descoperiți acolo, la secțiunea „Echipa„, doar alte patru persoane. Cam puțin pentru cineva care vrea să salveze singurul oraș al României.

Alt argument împotriva lui Nicușor Dan stă în lipsa de resurse. Aș fi insistat asupra lui, dacă nu observam în ultima vreme corturile cu figura candidatului împânzind centrul orașului. Deduc că au apărut de undeva și banii. Mi-e neclar de unde.

Rețin doar faptul că sloganul ales este foarte bun („Nicușor Dan are un plan”).

Totuși, Nicușor Dan rămâne un candidat excentric pentru cartiere. Arareori are ceva clar de spus despre Drumul Taberei sau Colentina. Apărarea clădirilor istorice e un argument prea mic pentru un oraș care își trăiește viața în cartiere de blocuri. Aș observa că bună parte din oamenii care îl susțin (studenți etc) nu au drept de vot în București.

All in all, candidând de unul singur, Nicușor Dan poate spera la o performanță egală sau un pic mai mare decât cea de la ultimele alegeri dar nimic mai mult.

MP. Traian Băsescu știe și poate să lupte. Însă câtă vreme Parchetul, soarta sau rațiunea nu îl scapă de… , populația Bucureștiului va fi rezervată. PMP are în vizor mai degrabă parlamentarele. Va face orice este necesar pentru un scor bun la locale pentru a obține ulterior intrarea în Parlament. O candidatură a lui Traian Băsescu nu este exclusă (ca semn al disperării) dar este puțin probabilă. Participarea d-lui Băsescu va face alegerile mai interesante și victoria PSD mai probabilă.

…UNPR – are un posibil candidat în persoana lui Neculai Onțanu (inamovibilul de la sectorul 2) însă e puțin probabil că va conta în vreun fel. De fapt, UNPR are o nevoie disperată să rămână relevant și probabil va încerca să îi conserve poziția lui Onțanu. Supraviețuirea UNPR depinde masiv de partidele mari iar dacă acestea cedează și ajută UNPR-ul, vor plăti un preț mare pe termen mediu. Localele sunt prima ocazie de eliminare a acestei excrescențe toxice din peisaj iar PSD și PNL au datoria să o facă.

Inițiativa România

Aș fi evitat să scriu despre ei, însă trebuie să le recunosc abilitățile de PR. Sunt foarte prezenți în ultima vreme. IR este o „platformă” care urmărește să ocupe Bucureștiul cu candidați curați și aprobați de societatea civilă. Așa cum spuneam mai sus, nu fac decât să contribuie la zgomotul de fond și la confuzie.  Mai multe detalii aici.

Practic se construiește o alternativă la alternative. Pleacă, la fel ca mai toate mișcările anti-sistem, de la prezumția că partidele mari sunt rele. Sunt. Dar excluderea lor din discuție e contraproductivă. Partidele obțin voturi. Societatea civilă nu. E aceeași mentalitate care a dus la apariția guvernului Cioloș, a cărui principală caracteristică aș numi-o post-politica. O situație în care vedem cum partidele controlează guvernul fără să mai poarte răspunderea pentru el.

Nu vreau să fiu greșit înțeles, guvernul actual reprezintă un progres incontestabil față de autobuzul de penali condus de Ponta, însă ascunderea în spatele „tehnocrației” mi se pare nefericită. Cam asta e situația cu Inițiativa România, ascunderea de politică, sau politica pe ascuns, dosită în spatele unor principii sănătoase dar care pleacă de la premisa greșită că poate fi creat un val care să șteargă partidele mari de pe hartă. Nu va exista valul acela.

Probabil mai util pentru IR ar fi să preseze puternic partidele mari să evite candidații dubioși. Să le publice biografiile, să ceară integritate și să facă campanie negativă împotriva nedoriților, acolo unde este cazul. Adică să facă ceea ce face societatea civilă.

Așa cum arată acum IR, poate cel mult să ajungă la concluzia că Nicușor Dan e un candidat bun sau să inventeze alt Nicușor.

Chestiuni pentru care nu e nevoie de o „platformă”. Dacă dl Dan e un candidat bun, atunci go with it. Dacă nu e, e prea tărziu pentru alt Nicușor „New and Improved”.  Oricum ai interpreta eforturile IR, ele nu duc decât la confuzie și, în final, la dezamăgiri.

Și o notă: și Sorin Oprescu a fost independentul curat. Până n-a mai fost. Rezultatul autonomiei primarului este că PSD nu plătește factura pentru susținerea lui. Ceea ce, zic eu, nu e ok.

Context, concluzii

Alegerile locale de anul viitor ar putea să arate cu totul altfel dacă guvernul și-ar asuma o reformă pe care ezită să și-o asume. Anume, redesenarea legii electorale astfel încât primarii să fie aleși în doua tururi. Veți spune că nu se mai poate. Eu tind să spun că se poate iar argumentele au fost adunate la un loc de Liviu Avram.

Atât Codul de bune practici în materie electorală elaborat de Comisia de la Veneţia, cât şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale permit modificări legislative în interiorul acestui interval, cu condiţia ca acestea să opereze în sensul lărgirii, şi nu limitării drepturilor electorale consfinţite de Constituţie. În aceste condiţii, deşi a mai rămas mai puţin de un an până la următoarele alegeri locale, încă este posibilă revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin, chiar folosind instrumente rapide de legiferare, precum ordonanţele de urgenţă sau asumarea răspunderii Guvernului.

Citiți cu răbdare întreg articolul.

Teoretic, guvernul tehnocrat al dlui Cioloș ar putea să rezolve această problemă și să deschidă alegerile unor rezultate mai legitime și mai corecte. Practic, e puțin probabil că o va face. Guvernul post-politic e de fapt dependent de partide iar PSD (partidul care pierde cel mai mult de pe urma alegerilor în două tururi) nu va permite probabil așa ceva. Asta e proba „tehnocrației” actualului cabinet. Dar, chiar dacă ar face așa ceva, Parlamentul se poate opune.

De asta cred că, dacă e nevoie de o platformă, ea nu trebuie să propună candidați ci să ofere șansa unei competiții cât mai largi. Chiar dacă asta presupune negocieri cu partidele și, poate, compromisuri.

Am mai zis în trecut că partidele mari au o șansă uriașă de a participa la reset și de a face un București mai bun. Și anume cooptarea grupurilor și grupărilor de tip USB sau IR în interiorul lor. Închipuiți-vă un Nicușor Dan cu infrastructura PSD sau PNL. E singurul fel în care ar putea deveni primar. Și singurul fel în care politica rămâne politică iar interesul public e servit.

Ar fi ăsta un compromis? Probabil. Dar cred că mai depinde și de capacitatea de negociere.

Cert e că presiunea pe partide este încă prea mică și atunci când există e canalizată aiurea către alternative utopice.

Să nu vă mirați dacă din vară va fi un pesedist primarul Bucureștiului. Își va merita funcția pentru că va obține voturi.

Iar societatea civilă va da vina pe electorat în conversații private.

Raport Sondaj Bucuresti by Bogdan Enache