în Centru

Netflix. De ce păstrez abonamentul

Netflix. De ce păstrez abonamentul

M-am hotărît să păstrez abonamentul la Netflix și după ce expiră luna gratuită. Știu deja toate argumentele contra și, cu toate astea, am să îl păstrez. Încerc să explic mai jos cum am ajuns la concluzia asta.

Trebuie spus, în primul rând, că Netflix e un serviciu de entertainment. Nu e vital. Se poate trăi fără el, așa cum se poate trăi fără cablu, fără internet sau fără să mergi la teatru. Netflix nu e apă caldă. Nu face parte dintre cele patru elemente esențiale despre care vorbeau filozofii antici. Captain Planet nu vine dacă spui apă, aer, foc, pământ și Netflix.

Netflix e, așadar, un moft. Ca berea nefiltrată sau pisica pe care o ții prin casă deși nu produce decât blană, aroganțe și cheltuieli suplimentare.

Acestea fiind zise, mi-am petrecut câteva seri bune căutând ceva de văzut prin colecția Netflix. Aproape de fiecare dată am găsit ceva. Exemple:

Beasts of no nation – Dramă despre un război fictiv în Africa. Dar la cât vorbim de Africa, putea la fel de bine să fie și un război real. Africa e fictivă câtă vreme vreun fiu al ei nu se aruncă în aer pe partea asta a Mediteranei. Bine jucat, bine filmat, bine scris.

Narcos – serial neutru și bine făcut care tratează, în primul sezon, viața lui Pablo Escobar. Nu insist, s-a vorbit mult despre el.

Making a murderer – documentar și, din cate se pare, o catastrofă jurnalistică. Dacă ați ascultat Serial, Making a murderer este în aceeași zonă juridic-justițiară. Urmărindu-l și, mai apoi citind reacțiile, mi-a dat mult de gândit, atât despre subiect cât și despre integritatea profesională a creatorului de documentare.

Best of enemies – o revelație. Dacă vă preocupă televiziunea, rolul intelectualilor publici, alegerile americane și debate-ul ca sport, uitați-vă la el. E cu și despre Gore Vidal și William Buckley, doi indivizi fără corespondenți în România. Aș fi vrut să fac o comparație, dar orice nume mi-a venit în minte, m-a făcut să râd.

Blacklist – popcorn polițist cu James Spader. Serial. Am văzut câteva episoade. Bun când ești prea obosit ca să faci orice altceva.

În treacăt m-am uitat și la Pulp Fiction (nu-l mai văzusem de vreo 10 ani) și la Bonnie și Clyde (pentru că Faye Dunaway).

Am mai pus pe listă și altele, însă n-am apucat să le văd și nu știu dacă lista aia o să o consum vreodată în întregime. Ceea ce mă aduce la un prim argument în favoarea Netflix. Da, colecția pentru România e aproximativ 12 la sută din cea americană. Dar se actualizează. Asta înseamnă că, lunar, lista de lucruri pe care vreau să le văd are să crească.

Al doilea argument ține de rolul Netflix. Titlurile pe care le-am menționat mai sus reprezintă cam 30 de ore de program video. Mult al naibii, dacă mai ai și o viață în rest. Recunosc, mai mult curiozitatea m-a făcut să pierd atâta vreme. Pe viitor, estimez că o să deschid aplicația o dată, de două ori pe săptămână. Dat fiind că nu mi-am propus niciodată să văd toate producțiile industriei americane de film, cred oferta actuală e suficientă din punct de vedere al numărului de filme, documentare etc. Apoi, judecând după library-ul de acum și acceptând ca premisă faptul că lunar vin filme noi, la frecvența asta e imposibil să nu găsesc ceva satisfăcător de văzut.

Foarte mulți dintre cei care au testat aplicația se plâng de lipsa blockbusterelor din ultimul an. Wait a sec! Nu cumva alea mari și frumoase – cum e The Hateful Eight, capodopera vizuală a lui Tarantino – n-ar trebui văzute la cinema? Nu e păcat să strici o frumusețe ca Grand Budapest Hotel văzând-o pe laptop, iPad sau telefon? Nu îmi aduc aminte ca Netflix să fi pretins vreodată că produsul său reprezintă sfârșitul cinematografului clasic. Nici măcar n-a pretins că poate să ofere aceeași experiență. Netflix, ca și alte app-uri video on demand, e complementar și are trăsături proprii.

Mergem mai departe. Pentru că am vorbit de cinematograf, mi se pare firesc să mergi acolo pentru producții majore sau la care ții foarte mult. Ceea ce face Netflix e să te scutească de mers la cinema când e vorba de filme so and so. Adică unul la care te interesează dar nu te entuziasmează. Genul ăla de film fără vizionarea căruia poți trăi. Adică 99 la sută dintre ele.

Acum, argumentul că multe dintre producțiile de ultimă oră sunt disponibile deja online la liber și mai sunt și traduse e puternic.  Dar calitatea video și audio e slabă și, în general, sunt disponibile numai blockbustere.  Am căutat, de curiozitate „Best of enemies: pe site-urile astea. Nu e. Deci Netflix mai are și mici bijuterii pe care nu le-aș găsi în altă parte. Cât despre blockbustere, după o vreme obosești de ele. Sincer, pot trăi liniștit fără Star Wars (scuze, Yoda!).

Aici intervine și o chestie de etică. Furi sau plătești? Întrebarea e ce faci când nu ai cui să plătești? Spre exemplu, selecția de filme europene legale e spre zero, Netflix or no Netflix. Așa că răspunsul e cumva la mijloc. Ideal e să plătești. Eu, unul, o fac lunar pentru o cel puțin vreo patru servicii online. Acum scriu despre al cincilea.

Ar mai fi oferta concurenței. Când ați văzut ultima oară un film decent pe Voyo? Nu bun, decent. Producțiile alea de categoria D minus nu-s filme. Sunt înjurături cu generic. Mai e Seenow cu o ofertă mai bunicică dar calibrată absolut bizar din punct de vedere al selecției și prețurilor. Netflix câștigă aici la capitolul coerență și echilibru între cost și ofertă.

Un alt punct în favoarea Netflix e experiența de utilizator. Pur și simplu merge foarte bine, interfața e inutitivă și prietenoasă. Engine-ul de recomandări e deștept și de scutește de pierdut vremea. De asemenea, poți, spre exemplu, să începi un film pe tv, să îl continui pe telefon în (pauzele dintre) ședințe și să îl termini seara pe iPad.

Și un ultim (și, probabil, temporar) argument. Țineam în browser o extensie care îmi permitea accesarea conținutului video blocat pentru România. O foloseam mai ales pentru niște emisiuni tv britanice. Ei bine, descopăr acum că, în ciuda amenințărilor și promisiunilor Netflix, extensiile astea încă funcționează. Cel puțin pentru o vreme, librăria americană a Netflix e disponibilă și în România. Dacă plătești abonamentul, evident.

 

Comentarii

  1. […] Copii-războinici în Africa. Cu Idris Elba (Stringer Bell, pe românește) și regizorul seriei True Detective. Îl găsiți pe Netflix. […]