în Centru

Nu doar justiția

Nu doar justiția

Citiți „dezvăluirile” Elenei Udrea. Insist, citiți-le. Mai citiți-le o dată. Apoi întrebați-vă: ce naiba am citit aici?

Am citit cumva mărturisirea trunchiată și amenințătoare a unei doamne care simte că îi fuge pământul de sub picioare, iar pielea de pe poșetă începe să se strice?

Am citit cumva confesiunea mârâită cu tonuri de ură greu controlată a unui președinte de partid speriat?

Am citit despre cum SRI își creează organizații de media cu bani din economia gri?

Am aflat că România e condusă, influențată, „reformată” după principii  care n-au nicio legătură cu transparența, coerența și responsabilitatea? Cum oameni care n-au nicio treabă cu mecanismele specific-instituționale ale statului român iau decizii după criterii pur personale? Și că fac asta pentru că pot?

Am avut cumva senzația că declarațiile doamnei Udrea sunt doar o mică parte din ceea ce se întâmplă în timp ce românul mediu încearcă din greu să creadă că se poate câștiga onest o leafă, o funcție, demnitatea?

Sigur că da.

Am citit toate astea. Au să vină și altele.

udrea

Acum să ne amintim de elogiile la adresa SRI. Alea multe, desfășurate parcursul ultimilor ani, nu doar declarațiile de iubire dezesperată din ultimele zile.

Să ne mai amintim și de oamenii care o vedeau pe Elena Udrea președinte. Și nu mă refer la alegători fără acces la informații, ci la prea-plinul de „influencers” și titluri de presă.

Asistăm la un proces de zombificare a unui politician. Departe de putere și aproape DNA, descompunerea publică a doamnei Udrea e fascinantă, dar nu e decât un simptom. Un semn al descompunerii mai grave a întregului stat român. Al unei putreziciuni pe care se aplică la nesfârșit machiaj.

Anii ăștia, cosmetica funerară a fost sport național. Încă mai e. Pe legitimațiile celor care o practică scrie „ofițer”, „deputat”, „jurnalist”. Sunt vreo câțiva care au câte două.

Chestia cu cadavrele e că nu le poți ține prea mult la lumină și în aer liber. Inevitabil, cosmetica nu mai face față.

Cătălin crede că asistăm un test major al justiției. Are dreptate. Dar testul și mai mare este politic. Și ar fi păcat să-l ratăm din cauza unui meltdown public al unui politician oarecare.

Sunt două lucruri pe agendele Parlamentului și Președintelui: reforma sistemului electoral și numirea unor noi șefi ai serviciilor secrete.

Câtă vreme accesul în funcții publice va fi înfiorător de scump și restrictiv doar oameni ca doamna Udrea vor avea acces la ele. Au să perpetueze Președintele și Parlamentul acest sistem sau nu? Asta e prima întrebare.

Și câtă vreme vom continua să ne mințim stupid că serviciile secrete sunt reformate, o sa ne uităm la televiziunile lor și o să consumăm adevărul lor și o să sperăm că accidente fericite de tip DNA continuă să trăiască și să își facă treaba.

Cu 25 de ani urmă, puși în fața unei evidențe, politicienii români au luat o decizie radicală. Au renunțat la serviciile Securității. Așa a apărut SRI.

A fost o decizie corectă dar insuficientă. Acum, ca și atunci, nu se pune problema să renunțăm la seviciile secrete. Dar un alt șoc de felul acela ar fi poate recomandat.

A doua întrebare e de fapt aceeași întrebare. Continuăm așa?

(sursa foto)