în Centru

Nu e doar „Rusia vs Occident” în Moldova

Nu e doar „Rusia vs Occident” în Moldova

Probabil cea mai mare greșeală in interpretarea evenimentelor din Moldova e să fie puse într-o paradigmă simplă și exclusivă Rusia vs Occident.

Ignorarea componentei gangsteristice cu specific local si a oligarhiei agnostice ideologic și geostrategic duce la concluzii complet aiurea.

Da, Rusia vrea Moldova in afara Occidentului dar asta nu e suficient. trebuie să mai aibă și cu cine să vorbească. Și trebuie să ținem seama de un detaliu de interpretare: Moldova este deja în afara occidentului. Occidentul se cam termină oficial in estul județului Botoșani.

Așa se face că misiunea Rusiei e mai ușoară decât a occidentalilor. Ea trebuie doar să mențină situația actuală, nu are nevoie de schimbări majore. Vestul, pe de altă parte, trebuie, așa obosit cum e, să câștige hearts and minds. Greu. Mai ales că între timp, nici occidentalii nu mai sunt așa siguri de rostul și rolul lor în lume (vezi toate alegerile din ultimii ani).

În „cea mai săracă țară a Europei” finețurile sunt pe cale să se consume sau sunt consumate deja. Statul e capturat de infractori, frustrările se acumulează, cetățenii mai întreprinzători pleacă, iar cei care nu pot să o facă vor capete tăiate.

La București avem tendința să interpretăm toate astea  prin lupă identitară și grilă geostrategică.

Poate n-ar strica să ne gândim un pic și la factorul social.

O populație abrutizată de sărăcie, luată la mișto de politicieni și fără orizont pozitiv se va întoarce către cei care se joacă mai credibil cu ideea de dreptate. În cazul de față manelistul slav Usatîi cu figura lui de copil de care s-a făcut mișto în școală și Vlad Plahotniuc, prietenul premierului român.

E important de observat că Vlad Filat, fostul premier moldovean, s-a dus pușcărie pentru că avea dușmani mai puternici decât el, nu pentru că în teritoriul vecin funcționează statul de drept. Asta nu spune nimic despre vinovăția lui Filat (care, btw, e, probabil, ușor de dovedit). Mai important e că prea puțini moldoveni sunt dispuși să îi plângă de milă, fie și la nivel declarativ.

Habar nu am dacă Moldova va scăpa întreagă din shitstorm-ul în care a intrat, dar succesiunea de evenimente de zilele astea era perfect previzibilă. Și probabil nu s-a încheiat.

Faptul că partenerii Moldovei (inclusiv Bucureștiul) au tolerat în numele progresului și căii europene furturile de la Chișinău, produce efecte azi.

Dacă ar fi să fac o comparație la alt nivel, e ceea ce s-a întâmplat cu România în UE. Azi e necontestată ideea că România și Bulgaria au intrat prea devreme. Iar discuțiile tot mai vizibile despre Europa în mai multe viteze au și explicația asta.

La fel ca în România și Bulgaria, Occidentul va interveni pe cât îl vor ține puterile și cât îi va da voie contextul. Care e mult mai rău în cazul Moldovei.

România e la marginea hărții Europei. Moldova se mai ține cu două degete iar pe noi, la București, trebuie să ne intereseze Moldova absolut pragmatic. Moldova e un soi de Somaliland în coasta Europei. Dincolo de ea sunt dragoni. Acum ies la suprafață. Nu îi vrem în coasta noastră.

Vreau să fiu bine înțeles, nu cred că vestul poartă vina pentru dezastrul moldovean. Spun doar că poate nu e bine să tratezi o țară doar cu speranța că va înțelege ce e mai bine pentru ea și să bănuiești că politicienii ei chiar controlează dinamica socială de acolo. Sau că le pasă în vreun fel.

Poate că ar fi fost mai bine ca occidentul să vorbească mai puțin de pericolul rusesc și mai mult despre bunăstare și dreptate. Sărăcia nu e o chestiune identitară sau ideologică. E doar mizerabilă. Și asta se poate scrie și cu caractere latine și cu litere chirilice.

(video via Gruia Dragomir)