în Centru

O soluție decent-capitalistă pentru TVR

O soluție decent-capitalistă pentru TVR

Televiziunea publică e atât de mare, de importantă și de îndatorată încât soarta ei nu te poate lăsa indiferent, nici dacă ai renunțat acum cinci ani la televizorul din living-room.

Pe rând:

TVR e mare. Avea anul trecut, în toamnă, peste 3000 de angajați. Asta pune televiziunea publică undeva în top 50 angajatori ai României.

TVR e importantă. E importantă ca reprezentare a actualității românești și a culturii naționale cu tot ce cuprinde ea – de la pășunisme la dadaisme. În sens invers e importantă și ca mediu de familiarizare a telespectatorului cu lumea de dincolo de granițe. Sau chiar și din interiorul lor. Cât de bine își execută misiunea de televiziune publică e altă discuție asupra căreia nu insist acum

TVR e îndatorată. 170 de milioane de euro – datorii istorice. În țara în care un business e închis pentru 0,25 lei diferență la casa de marcat, asta trebuie să însemne ceva.

S-au încercat tot felul de „reforme” ale televiziunii publice. N-a reușit mai niciuna. Nu toate tentativele astea erau lipsite de bunăcredință. Însă cultura organizațională a TVR, legăturile dubioase cu politicul (și nu mă refer aici la membrii CA) și posibilitatea de căpușare au făcut ca orice intervenție să fie sufocată.

Guvernul Ponta a dat la un moment dat semne de exasperare, dar a renunțat până la urmă să își mai bată capul. A încheiat un fel de pace inutilă cu TVR-ul și a uitat de el. Însă mormanul acela de datorii nu dispare.

Și atunci, poate a sosit momentul unei decizii radicale. Nu, nu mă gândesc la desființarea cu totul a televiziunii publice așa cum, se pare, sugera un ministru de finanțe la nervi. Ci la un moment în care televiziunea nu a acumulat datorii.

Pe scurt, viața de câțiva ani a emisiunii lui Moise Guran la TVR, chiar dacă imperfectă, a dat sens unui posibil viitor al televiziunii publice.

Principiul după care a funcționat Biziday a fost banal: emsiunea funcționa pe spațiul unuia din canalele publice, responsabilitatea editorială și financiară revenea producătorilor ei. Nu are rost să insistăm asupra detaliilor. Sigur că era loc de mai bine. Aș vrea doar să reținem modelul a funcționat și a produs rezultate pentru toate părțile implicate: venituri pentru producători și canalul-gazdă, conținut editorial relevant și audiență, care altminteri nu s-ar mai fi întors în veci către o siglă sub care odinioară își ținea discursul Ceaușescu.

Continuarea e cumva firească. Dacă reținem principiul Biziday și admitem că a funcționat decent, atunci de ce nu externalizăm toată producția TVR? 

Cum ar arăta un TVR în situația asta:

– reducerea masivă a cheltuielilor interne ale televiziunii (personal, tehnică, etc);

– licitarea producțiilor cu mai multe case de producție. de aici se desprind două avantaje majore: 1) bani trimiși în economia reală 2) exploatarea unui potențial creativ subevaluat și subfolosit în momentul ăsta;

– în măsura în care sunt stabilite linii editoriale clare (nu e chiar greu) calitatea abisală a producției ar putea să crească semnificativ;

subvenționarea din taxa radio-tv doar a producțiilor considerate esențiale (știri, minorități, cultură);

– interdicția producerii de emisiuni de entertainment de pe urma cărora nu se pot extrage beneficii financiare;

– controlul calității printr-un contract comercial cu date clare de performanță (e mult mai ușor să renunți la un un partener comercial, decât la un departament intern care nu își face treaba);

– construirea unui buget echilibrat care să permită în timp plata datoriilor istorice. emisiunile de entertainment ar putea să producă acești bani în timp ce, cum spuneam mai sus, taxa radio-tv să subvenționeze exclusiv știri, minorități și cultură ne-marketabilă.

Am pus mai sus doar câteva idei, plecând de la premisa bunei credințe a tututor celor implicati. Nu cred că e așa de greu de făcut. Nu mi-e clar însă dacă există curajul.

Chestiunea e strict politică. Pe partea economică (see what i did here? :P) și pe cea editorială nu sunt riscuri majore câtă vreme TVR funcționează în condiții de stabilitate și reguli clare.