în Centru

Oprescu e rușinea noastră colectivă. Ne spălăm de ea?

Oprescu e rușinea noastră colectivă. Ne spălăm de ea?

L-au arestat. Altfel spus, individul reprezintă pericol social sau poate pune în pericol buna desfășurare a anchetei. E greu de contrazis judecătorul câtă vreme primarele încerca un șmen mic și salvator chiar în incinta sediului DNA.

Am citit mulți oameni stupefiați în fața nesimțirii groase care răzbate din comportamentul lui Sorin Oprescu. Văzusem pe undeva ceva care suna cam așa: „s-a comportat ca un mafiot, a fost prins ca un găinar”. Nu îmi aduc aminte exact cine a emis-o, dar sintagma asta ascunde și un fel de mirare în fața mizelor mici („doar 25.000 de euro?”). De fapt mizele nu sunt mici. Sunt uriașe. Asta e doar ceea ceea ce procurorii cred că pot dovedi.

Mai are cineva vreun dubiu că șpaga e parte din elementele esențiale care fac administrația românească să funcționeze? Nu cred.

Carol I Anarhistul #bucharest #paradoxicalking

A post shared by Teodor Tita (@jaunetom) on

L-am ascultat pe Cristian Tudor Popescu la Digi24 explicând că e momentul să discutăm despre furt, jaf, corupție și în niciun caz să facem calcule politice. Nu, nu e așa. E chiar cel mai bun moment să discutăm asta. Să discutăm despre cum de e Oprescu posibil și cum ar putea să nu mai fie. El și toți ăștia ca el. Să discutăm despre cum ne putem asigura că nu e înlocuit de un politruc mai abil sau mai puțin prins în flagrant.

Mi se pare o tactică de evaziune păguboasă, care nu leagă cauzele de efecte. Pe Oprescu de PSD, pe Pinalti de PMP, pe Chiliman de PNL și așa mai departe.

Este genul de atitudine care ne ia rațiunea în preajma alegerilor și ajungem să votăm stânga pentru că nu ne place dreapta și dreapta pentru că urâm stânga. Uităm de ce ne-am enervat între campanii.

E genul ăla de raționament fals logic și incomplet care spune că fiecare răspunde pentru faptele lui. Da, răspunde. Dar există o resposabilitatea a celui care îl propune pe corupt pentru funcția publică, cel care îi face campanie și, în ultimă instanță a celui care îl votează. Ăsta din urmă n-ar trebui să tacă. Mai ales el ar trebui să fie furios. Să înjure și să jure că o să fie atent.

Vedeți vreo urmă de asumare aici?

„Ma uit si eu uluit la televizor pentru ca nu am alte informatii. Nu pot decat sa ma uit, nu am alte informatii. In rest, vreau sa va spun un singur lucru – nu va asteptati de la mine sa ma adaug corului de sacali si hiene raraite care sar acum pe Sorin Oprescu. Eu nu o sa spun nimic rau de el”

Victor Ponta, premier al României

Fostul președinte Traian Băsescu are și o reacție curios de neangajantă. Se miră. Mai că îți vine să îi compătimești. Și pe el, și pe cel pe care l-a numit premier.

Mai aproape de realitate a fost Liviu Dragnea care a admis că e un moment greu pentru PSD și trebuie luată în calcul o candidatură serioasă pentru București. Am dedus acolo un pic de bun simț, indiferent care o fi sursa lui.

Revenind la calculele politice, alea care murdăresc sfânta indignare aseptică. Văd că vorbim de Robert Negoiță, de Cristian Popescu Piedone, de Cristian Bușoi. Băi, oameni buni, am luat-o razna? O luăm de la capăt? Serios?

Oprescu e rușinea noastră colectivă. Și nu vrem deloc să ne spălăm de ea chiar dacă ne enervează găinăriile.

Am spus ieri că ieșirea din scenă a actualului primar al Bucureștiului e o oportunitate fantastică pentru partide. Insist asupra acestui lucru. Și spun asta pentru că e destul de clar că încrederea în partide e serios zdruncinată. Lucrul ăsta poate fi reparat.

Știu că e de neconceput dar ce oprește (see what i did here?) PSD sau PNL să susțină un candidat din societatea civilă? Unul a cărui declarație de avere nu are 20 de pagini deși n-a fost decât un biet salariat? Unul care să locuiască în București de măcar câțiva ani? Unul care își conduce singur mașina și n-are o istorie de NUP-uri sau investigații ANI. Unul care nu e rezultatul unui grup criminal organizat cu ambiții sau al unei falange de business care simte că i-a venit rândul? Unul care să cunoască orașul? Poate chiar unul căruia îi place să trăiască aici (nu la Ciolpani sau aiurea). O fi așa greu?

Și pentru că tot vorbim de rușine, nu e nimic rușinos în a recunoaște că politica de resurse umane a partidului nu dă rezultate. Vedem cu ochiul liber ce nume se vehiculează. PSD a avut curaj cu Oprescu și a cîștigat de două ori Bucureștiul. De ce n-ar încerca și o variantă onestă? La fel și PNL.

PS Oprescu e arestat de câteva ore bune. De ce nu a fost suspendat deja? Prefectul se trezește mai târziu toamna?

 

Comentarii

  1. […] cumva aproape de ceea ce spuneam eu aici. Diferența e că eu nu cred că partidele pot fi scoase din joc ci mai degrabă coopatate într-o […]