în Centru

Oprescu for ever. And ever. And ever again…

Oprescu for ever. And ever. And ever again…

Sorin Oprescu ar mai candida o dată. „În principiu”. O spune așa, sfios ca o codană, încercând să dea senzația că decizia va fi luată la finalul unui proces de analiză și reflecție. Mă rog, cochetării de cabotin bătrân. Și inteligent.

Un anunț ferm, acum, ar da semnalul clar al începutului de campanie. Or el nu de asta are nevoie. Situația de acum îi convine. Spun asta din două motive:

1 – Sorin Oprescu NU are contracandidați viabili

Nu se pregătește nimeni pentru primărie.

Oricâți peneliști am întrebat, niciunul dintre ei nu a reușit să îmi indice cine e pe lista scurtă pentru primăria generală.  Am auzit vorbindu-se despre veșnicul Ludovic Orban și alte vreo două nume dar totul este neclar la nivelul conducerii PNL.

Adevărul trist e că nu și-au pus problema at all. Cu un an înainte de locale, principalul partid de opoziție habar nu are ce va face la alegerile pentru principalul (singurul? :D) oraș al patriei.

Cei care mai urmăresc activitatea primăriei generale l-au remarcat probabil pe domnul acesta. Nu îl cunosc personal, dar lasă măcar senzația că încearcă, se zbate, comunică, face opoziție pe cât poate în CGMB. Însă awareness-ul lui e spre inexistent în afara unor cercuri mici. Și dacă o avea vreo ambiție, e un pic târziu pentru el.

Dincolo de PNL, avem opoziția mică.

Primul personaj la care te gândești  e Nicușor Dan. Omul are măcar meritul că nu a așteptat să i se ofere ceva. A militat pentru agenda lui minoră și la un moment dat părea că începe să conteze. Acum se gândește să își facă partid (dacă legislația va permite, în cele din urmă, înființarea partidelor regionale).

Cred totuși că steaua lui e spre zenit. Felul în care și-a administrat ultima campanie, când și-a aruncat practic voturile pe fereastră, te face să te gândești de două ori înainte de a-i acorda încredere.

Mai e partidul Monicăi. Aici îmi sunt neclare două lucruri: dacă va mai exista până la localele din 2016 și dacă va prezenta candidați. Pentru M10 acela va fi testul make it or break it.

Dacă obține un scor slab, el se va replica probabil și la legislative. O decizie dificilă, care va trebui luată, repet, în situația în care  nu se sparge în 10 mii de bucățele, reprezentând fiecare din ele un libertarian sau un conservator țâfnos.

E, așadar, inutil să vorbim despre un candidat M10 anunțat cu un an înainte.

Ignor voit balamaua UNPR. Oamenii generalului Oprea sunt impredictibili. Vor prezenta un candidat viabil doar dacă povestea de amor interesat cu PSD se va opri.

oprescu

Clona acceptabilă a primarului

Ar mai fi independenții. Sorin Oprescu a ocupat spațiul ăsta, dar nimeni nu ia în serios mica scenetă pe care o joacă proaspătul cavaler al Legiunii de Lobby Onoare franceze.  De fapt aici e singura șansă (mică) de alegere a unui primar nou în București.

Și spun asta pentru că pool-ul  din care pot fi aleși candidații este mic spre inexistent, în partide. Nu există oameni cu record suficient de bun pentru a prelua administrația orașului. Și dacă există, nu a auzit nimeni de ei. Și, presupunând că va fi găsit un astfel de om, e al naibii de ușor de asociat cu toate tâmpeniile comise de partidul din care vine. Cum vă sună astea: „omul lui Blaga”, „participant la lovitura de stat”, „afaceri cu statul”, „anchetă DNA” etc?

Sigur, primăriei generale i se poate adăuga componenta politică exclusă pe mandatele lui Sorin Oprescu, dar foarte prezentă în mandatele anterioare.  Cred totuși că e greu. Traian Băsescu și anul 2000 nu sunt repetabili.

Probabil singura soluție e lărgirea spațiului de selecție.

Pregătit cum se cuvine, un candidat venit din afara partidelor (din business, de exemplu) ar putea să vorbească pe limba bucureștenilor. Jucând același teatru al independenței dar pe o platfomă mai mare și mai variată decât a actualului primar. O fi așa greu pentru partide și ONG-urile locale să abandoneze o înfrângere sigură în favoarea unui candidat comun și a unei victorii împărțite? Asta e întrebarea.

Se vorbește prea puțin despre discursul candidaților și motivele pentru care Sorin Oprescu e permanent acolo.

Electoratul bucureștean are o particularitate care nu poate fi ignorată: e mare și eclectic. E mult middle-class aici (în sensul românesc, nu insist asupra definiției). Ei bine, oamenii ăștia își dau voie să spere, au nevoie și de mesaje aspiraționale, lucruri pozitive spre care să tindă. Sunt oamenii care au văzut și alte orașe, citesc în limbi străine și pot face comparații. Sunt cei care se mobilizează și pot schimba soarta unei campanii.

Clasa de mijloc e dublată de familiile foștilor muncitori de pe defunctele, azi, platforme industriale. Nivelul de trai este mai mic, dar de la ei vine grosul voturilor. Toți Nicușor Danii pământului sunt inutili, dacă ignoră zona asta de electorat cu nevoi precise și probleme specifice.

Un candidat care să vorbească cu (aproape) toți nu poate fi doar al unui  partid sau al unui grup de ONG-uri. De asta sunt sigur. Nici măcar Sorin Oprescu nu o face, dar în cazul lui sunt mai importante rețelele de partid ale PSD și lipsa de opoziție. De șapte ani de zile, el câștigă pe greșelile adversarilor. Se pregătește să o facă din nou.

2 – Legislația

Cu sprijinul nedeclarat al PNL, PSD a trecut deja prin Senat o variantă a legii alegerilor locale care stabilește că primarii vor fi aleși din primul tur.

Din considerente obscure USL  PNL, a votat pentru barbaria asta, care practic face din deținătorii actuali ai mandatelor primari pe viață.

Dacă trece și de Cameră, legea consfințește practic abandonul democrației la nivel local în România, iar Sorin Oprescu va primi un al treilea mandat cu sprijinul liberalilor din Parlament. Alina Gorghiu promite că nu va trece. Om vedea…

În situația în care avem totuși sistemul cu un singur tur, coaliția la nivelul orașului devine singura variantă în care pe corpul, și așa plin de cicatrici al Bucureștiului, nu o să apară un tatuaj cu „Oprescu for ever”

E târziu, dar nu prea târziu.

E dificil să unești șoferii, contabilii, chioșcarii și #unițisalvăm sub același steag, dar, până la urmă, aici stau măiestria și meritele.

Și nu, nu e ca la olimpiadă. Important e să câștigi. Participarea nu se premiază.

(sursa foto)