în Centru

Partidul Monicăi

Partidul Monicăi

monica

Monica Macovei are privilegiul de a fi menţionată în discuţii private pe numele mic. Monica a făcut, Monica a zis, Monica n-a făcut, Monica n-a zis, etc.

E un amestec de afecţiune şi respect, vizibil inclusiv la oameni care nu au multe motive să o simpatizeze. Sigur, există şi atacuri grobiene, dar, dat fiind nivelul dezbaterii politice locale, ăsta e mai degrabă semn de relevanţă decât motiv de îngrijorare.

Monica Macovei a reuşit în condiţii absolut neprietenoase să agrege o campanie electorală grassroots. Recenta ei candidatură la preşedinţie n-ar fi fost posibilă fără voluntari.  Oameni din publicitate, expaţi, ong-işti, arhitecţi, exasperaţi, diverşi  „conservatori” febrili şi un pic ridicoli etc au contribuit, fiecare, cât şi cum a fost în stare la un rezultat onorabil. Ca să fim cinstiţi, nu ar fi putut probabil obţine mai mult, decât făcând compromisurile pe care le-a denunţat în campanie.

Acum face pasul următor.

Duminică se lansează Partidul Monicăi.  Nu e clar încă ce nume va avea, dar e puţin important. Va fi întotdeauna al ei. Al Monicăi.

E devreme pentru a specula pe marginea şanselor ca formaţiunea asta să schimbe ceva major.  Sunt totuşi câteva lucruri care se pot spune acum. Unele sunt de urmărit pe viitor:

– Monica Macovei va fi întotdeauna asociată cu anticorupţia. Însă, chiar dacă respectul pentru DNA este foarte mare, transferul beneficiilor în plan politic  nu se face obligatoriu către susţinătorii fără rezerve ai luptei anticorupţie (s-a văzut inclusiv la prezidenţiale). Alegătorii vor să audă mai mult.

– De fapt, ăsta va fi challenge-ul cel mai important. Despărţirea Monicăi Macovei de anticorupţie. Transformarea, adoptarea unui discurs inclusiv. E facil şi inutil să te limitezi la a spune că românii sunt săraci din cauza corupţiei. Da, aşa e, dar asta e totul? Genul ăsta de discurs merge în plan religios, dar politic nu e suficient.

– Foarte interesant va fi de urmărit în ce măsură viitorul partid va reuşi să producă sau să recruteze lideri care să o completeze pe doamna Macovei. Veşnicul furios Adrian Papahagi nu e suficient. Ba chiar e un pic dăunător, dacă al lui va fi profilul cel mai vizibil. Gălăgia pan-ortodoxistă şi ţâfnoasă a domnului P e, to put it mildly, neplăcută.

– Problema politicienilor de profesie e complicată. Ştiu oameni care s-ar alătura unei construcţii de felul celei ce se va lansa duminică, dar nu o fac. Motivul e foarte simplu: sunt oameni oneşti care au job-uri sau companii. Politica e activitate full time. Şi aici apare dilema: în condiţiile actuale, dacă nu ai bani, nu poţi face politică. Cum să abandonezi un job pentru a te ocupa de organizare politică şi campanii electorale? Accepţi bani negri? Nu. Ergo, politica mai aşteaptă.

– Ideologia. Din puţinul făcut public până acum, reiese că avem de-a face cu un partid de dreapta. Tough one, în condiţiile în care PSD e clar la dreapta (vezi proiectul de Cod Fiscal), PNL la fel, iar restul sunt remorci şi balamale. Încă un partid de dreapta, fără resurse şi fără strălucire se va dovedi inutil. Revin la temele de discurs. Alese bine, fac diferenţa. În publishing e o marotă care zice „content is king”. Merge şi aici.

– Anul viitor sunt alegerile locale. Va fi primul test real al oricărui nou partid. Sunt foarte curios dacă duminică o sa aud vreo vorbă despre administraţia Bucureştiului. O candidatură inteligentă pe Bucureşti ar putea schimba inclusiv soarta parlamentarelor ce vor veni după.

-Va fi interesant de urmărit şi experimentul organizatoric. Pentru a compensa lipsa de resurse, se va folosi mult internetul, spun oamenii Monicăi. Rămâne de văzut cât şi cum şi în ce măsură se va ţine seama, de ex, de rezultatele unei consultări pe net a activului de partid, care vine în contradicţie cu ceea ce cred liderii lui.

– Concurenţa. Monica Macovei militează de ceva vreme pentru deschiderea şi transparentizarea sistemului politic. S-a nimerit ca zilele astea să se fi intîmplat tocmai asta.  Nu e meritul ei, dar, după ce va fi transpusă în legislaţie, decizia CCR va deschide terenul pentru multe grupuri şi grupuleţe cu diverse orientări. Monica riscă să fie privită la grămadă cu ceilalţi politicieni ca reprezentantă a unui sistem vetust şi neatractiv. Personal, cred că de acolo vine pericolul cel mai mare.

Nu va fi uşor pentru Partidul Monicăi.

Pe de altă parte, simpla lui existenţă e necesară fie şi numai ca element de tranziţie şi instrument de presiune pe partidele „clasice”.  Se mişcă lucruri.

PS O veni Dubi la lansare?