în Centru

Penalii, bîzganii și guzganii (si o nota)

Penalii, bîzganii și guzganii (si o nota)

Nota: Textul de mai jos a fost scris pentru vocea.biz cu care aveam o colaborare care viza furnizarea unor comentarii privind chestiuni de actualitate curenta. A disparut de acolo la circa o ora de la publicare fara niciun fel de explicatie. Il re-public aici, de unde, promit, nu va disparea.

Aceste alegeri au fost pierdute. După un an de presupusă pauză în care ipocrizia a guvernat suverană toate aspectele vieții publice, aceste alegeri au fost pierdute.

Au fost pierdute, în primul rând, de alegătorii dreptei care n-au găsit în ei energia să treacă peste misoginismul doctorului Dănăilă, peste circul de la Baia Mare unde zeul local, Cherecheș Sfântul, face mișto din șase în șase luni de reforma PNL sau peste candidaturile curioase (sunt politicos) de tip Hildegard Brandl.

Oamenii aștia n-au putut să nu vadă non-combatul din teritoriu. N-au putut să pretindă că aceleași cinci clișee tâmpite repetate la nesfârșit de candidați sunt de fapt credință și misiune politică.

Și n-au putut să nu vadă superficialitatea unei campanii care, atunci când nu și-a ratat ridicol afișele, a știut să spună doar că ceilalți sunt răi. Or fi fost răi, dar de când înlocuiești răul cu nimicul? Natura are oroare de vid, știm asta de ceva vreme.

Să le faci acum proces de intenție celor care n-au vrut să voteze așa ceva, e proastă creștere. Din contră, oamenii ăia trebuie felicitați pentru că n-au vrut să înghită broaște.

A pierdut, pe alocuri, chiar și electoratul antisistem care a preferat să ia în brațe necritic USR-ul alegând să nu vadă declarațiile bizare ale doamnei Armand sau sfidarea Oanei 3CA-uri Bîzgan, cea care lua bani din trei sinecuri în timp ce “se gândea zilnic” să se oprească. Nu s-a oprit.

Au fost pierdute aceste alegeri și de alegătorii exasperați. Adică de cei mai mulți.

După modelul american, britanic și italian, oamenii ăștia au îmbrățișat povestea răzbunării. Pe Europa, pe America, pe propria lor țară. Și au votat PSD, PRU și alte înfățișări politice ale degetului mijlociu îndreptat către toți cei din jur. Ăștia sunt, de fapt, de fapt oamenii care pierd cel mai mult pentru că nu au făcut nicio presiune pe preferații lor pentru a-și curăța partidele sau a-și clarifica discursul.

Guzganii de toate nuanțele strecurați pe listele pe care acești oameni le-au votat, au să le fure bomboanele și viitorul copiilor apoi, cu gura plină, au să dea vina pe Soros.

E prea devreme să discutăm acum despre coaliții, numele premierului sau posturi în cabinet. E, până la urmă, aproape irelevant cine va guverna câtă vreme discursul public românesc va fi dominat de hoți neprinși, cinici profesioniști și creștini care dau semne că prizează cocaină.

S-a vorbit mult în presa străină despre epoca post-adevărului. În România, aici în micul nostru univers paralel, intrăm în epoca penalilor, bîzganilor și guzganilor.

În loc să ne întrebăm unii pe alții dacă și ce am votat poate ar fi mai util să vedem de ce la finalul acestor alegeri avem mai mulți pierzători decât câștigători. Și de ce avem cu toții un ușor sentiment de jenă.