în Centru

Polițiști, simțiți rușinea?

Polițiști, simțiți rușinea?

Vreo câțiva dintre voi au vorbit. Sub protecția anonimatului pentru că sunt probabil prea mici pentru un ministru așa de mare. Și mai puțini au vorbit în public.

godina

Sindicaliștii pe care i-ați ales să vă reprezinte vă umilesc și mai mult și acoperă zelos groapa aia în care vi s-a dus colegul. Așa de entuziaști sunt încât pe locul gropii va apărea nu peste multă vreme o piramidă în onoarea faraonului de Ilfov pe care politicienii vi l-au pus ministru.

Polițiști, simțiți rușinea?

Pentru că o simt pentru voi ziariști, oengiști, oameni de rând ai Bucureștiului care în ultimele două zile au lăsat totul ca să iasă în stradă. Nu-s mulți dar sigur sunt mai mulți decât polițiștii care au vorbit.

Jena, frustrarea, nedreptatea. Pe astea le simțiți?

Polițiști, rostul vostru este să apărați ordinea într-o societate cu reguli și condiții egale pentru toți. Ceea ce faceți acum este să vă transformați în gardă pretoriană pentru un general de carton al armatei. Protejați ciocoismul, nu ordinea de drept. Închideți societatea. Azi pentru un ministru, mâine poate pentru un regim întreg.

Văd că pe forumuri și prin discuții private așteptați să vi se facă dreptate. Citiți toate textele astea și le comentați între voi dar trăiți ca sub Ceaușescu. Cu teamă și fără speranțe că se vor lămuri circumstanețele în care v-ați pierdut colegul.

Așteptați să facă presa ceva. Și doar vreo trei-patru dintre voi ajută.

Presa face. Atât cât poate. Dar, dragilor, vor muri și alții din alte profesii. Va fi vreun cutremur pe undeva. O criză politică poate. Presa, atâta cât e cu resursele pe care le are, va trebui să meargă și acolo. Va trebui să prioritizeze. Și mortul vostru o să cadă în uitare. Iar pentru asta nu veți putea da vina pe ei. Sunt și alți oameni ale căror povești trebuie spuse, sunt și alte informații pe care le vrem știute.

Polițiști, a vorbit aseară șeful CSAT. Președintele. Nu cred ca i-a fost teribil de ușor. Niște calcule politice au fost probabil invalidate după acea intervenție. Dar a ales să îi ceară demisia celui pe care sindicaliștii voștri îl ridică în slăvi. Dacă aveați o problemă de loialitate, s-a rezolvat. Președintele conduce insituția care are cuvântul ultim în chestiuni de siguranță națională.

Nu vă mai aduc aminte cât curaj aveați acum niște ani în fața unuia despre care știați că nu o să vă calce pe cap. Am făcut-o deja. Dar insist asupra faptului că apărați o uniformă goală, cu stele mincinoase și care vă disprețuiește.

Să fii sclav mai e și alegere nu doar dat al sorții.

Altminteri continuați să credeți că sloganul ăla de pe mașinile voastre e valabil. „Siguranță și încredere” oferiți deocamdată doar faraonului vostru. De la noi primiți scepticism și milă. Atât.

(sursă foto)