în Centru

Ponta la turci

Ponta la turci

Cristian Andrei de la Gândul documentează vizita uşor bizară a premierului Ponta la Istanbul.

Decis probabil să nu renunţe la tentativa de a-şi crea un profil de om de stat care merită recunoaştere externă şi se bucură de o oarecare relevanţă, şeful guvernului român comite încă una din mişcările alea inabile care tind să îi devină specifice.

Președintele turc Erdogan a fost recent la Bucureşti. Probabil atunci s-au stabilit şi detaliile vizitei.

După cum remarcă Gândul, aparatul (supradimensionat) de comunicare al lui Ponta se fereşte însă să explice în vreun fel ce a cautat şeful guvernului la Stambul. Asta în condiţiile în care, în paralel, la Erevan şi în restul lumii, aveau loc ceremonii de comemorare a presupusului genocid al armenilor comis de otomani acum un veac.

Se deschide astfel calea unor speculaţii care pot duce la concluzia că României nu numai că nu îi pasă de drama armenilor (aşa cum le pasă Franţei sau Austriei), dar este de-a dreptul arogantă. Adevărat, e vorba de o aroganţă românească, parţială, neasumată şi un pic jenantă.

Nu, nu cred că România ar trebui să intre în dezbateri care nu o privesc. Genocidul armenilor e una dintre ele. Probabil nu ar servi la nimic o recunoaştere acelor fapte ca genocid.

Dar, în aceeaşi logică, tratarea cu dispreţ pro-activ a dramei unui întreg popor nu are sens decât, poate, în lumina unor câştiguri politice majore. Or aici nu este cazul.

All in all, o vizită inutilă şi stupidă. Ponta s-a întors de acolo cu o strangere de mână şi un zâmbet (probabil ironic) din partea lui Erdogan.  Erdogan, pe de altă parte, a notat o victorie diplomatică facilă. Cu atât mai mult cu cât România a fost primul stat care a sărit în ajutorul armenilor care încercau să scape din iadul otoman.

Scriam că Ponta e inabil în materie de politică externă. Dacă vi s-a părut că exagerez, amintiţi-vă de fotografia asta:

 

„Importantul lider de stat” din prim plan e Viktor Ianukovici, fostul preşedinte ucrainean, cel care, la scurt timp după momentul surprins mai sus, fugit în Rusia de teama propriului popor. Ponta a considerat la acea vreme că Ianukovici e cineva cu care te poţi asocia şi lăuda pe reţele sociale.

Adăugaţi la fotografia de mai sus  şi circul penibil din jurul mandatelor de reprezentare la Consiliul European din perioada binomului Băsescu-Ponta şi o obţinem altă fotografie. Una total neplăcută.

La guvern predomină maneaua diplomatică. Păcat. System of a Down ar fi sunat mai bine. Sau mai coerent.