în Centru

Prima capitală fără diacritice

Prima capitală fără diacritice

Panoul ăsta rezonabil de urât e pe undeva pe lângă Curtea Veche din București. 

Rostul lui e să informeze, în română și engleză,  în legătură cu lucrurile care pot fi văzute sau vizitate în Centrul Isteric. 

 

Despre comunism se mai spune uneori că a fost o idee bună aplicată prost. Așa e și panoul ăsta. 

E scris înghesuit, cu fonturi urâte și o selecție de culori care te împing în depresie. Și mai e ceva. Dacă te împinge Ucigă-l Toaca să citești totuși informațiile înghesuite pe el, vezi asta:

  

O explicație complicată ar fi că băieții ăia de l-au făcut au vreo alergie, vreo fobie mai neobișnuită în fața alfabetului românesc. Șîțofobie sau ceva pe acolo.

Cred totuși că e vorba doar de un caz clasic de nesimțire banală. Contagioasă dar nu teribil de periculoasă.

„- Șefu’ nu se văd ș-urile și ț-urile

– Și io ce să fac, mă? Să le pictez? Arăt ca și cum m-aș ocupa de caligrafie?

– Nu, șefu’.

– Marș și pune panoul că acum vin turiștii

– Dar, șefu…

– Du-te, mă, și pune-l. Oricum nu-l citește nimeni. Hai, trap!”

Bucureștiul are ambiția să devină capitală culturală europeană. N-are încă un slogan. „Prima capitală fără diacritice” ar fi o idee. Pentru că aici nu ne încurcăm în detalii ca diacriticele și respectul.