în Centru

Radio killed the radio star

Radio killed the radio star

Merg mult cu taxiul. Ca orice întreprindere care se repetă suficient de des, mi-am construit diverse automatisme, preferinţe etc. Unul din obiceiuri, vechi de vreo câţiva ani deja, e refuzul de a lăsa bacşiş şoferilor care ascultă radio Zu.

Nu le cer să schimbe postul, cel mult să mai reducă volumul.  Treaba cu bacşişul e un soi de mic şi ineficient protest personal faţă de chinul la care sunt supus cale de 20 de minute, în care sunt obligat să ascult bancurile obosite ale prezentatorilor de la Zu. Când sunt originale, au glumele alea o capacitate fantastică de a-ţi induce un sentiment special de jenă. Nu insist asupra lui. E documentat suficient.

Cu toate astea, m-am trezit în mai multe discuţii luînd apărarea staţiei lui Dan Voiculescu. Să mă explic.

radio

Radioul e util sau aspiraţional. Ideal ar fi să fie amândouă lucrurile astea, însă în fm-ul românesc nu e nici una nici alta. Marea majoritate a staţiilor sunt nişte tonomate plicticoase, întrerupte de ştiri pe măsură. FM-ul românesc e, în cea mai mare parte a lui, un vecin plicticos, pe care îl mai duci cu maşina la muncă şi faci conversaţie mormăit-politicoasă. 

Playlist-urile sunt lipsite de imaginaţie şi folosesc logica celui mai mic numitor comun sau a unei reţete prea puţin explorate. Sunt utile? Într-o lume în care ipod-ul e bătrân, stream-ul e ieftin, iar attention span-ul publicului tot mai redus, ideea unui playlist pentru „toate gusturile” e vetustă şi un pic ofensivă.

Iar acolo unde se urmăreşte o nişă anume (Rock FM, Magic FM), imobilismul e chiar mai mare. Aceleaşi 300 de piese, care te fac să crezi că lista e alcătuită de un monomaniac care se teme să iasă din casă.

În treacăt fie spus, în pofida atenţiei disproporţionate care i se acordă în România, playlist-ul e doar o parte a problemei şi nici măcar cea mai mare.

Ştirile? Care e ultima ştire exclusivă pe care aţi auzit-o în fm? Prognoza meteo? Scorurile ultimei etape? Altceva decât au dat deja televiziunile sau site-urile de ştiri aţi auzit? Dezbateri? Idei noi? Perspective care să te entuziasmeze? Aha…

Programele? Eh, aici e problema cea mai mare.  Programele radiourilor româneşti sunt aproape inexistente. Ştirimeteotrafic, ştirimeteotrafic, ştirimeteotrafic nu e un program. E rutină obositoare şi inutilă. Sigur, sunt excepţii – emisiuni de film sau de actualitate internaţională sau câte un phone-in, dar prea puţine ca să conteze în tabloul larg pe care îl vezi dacă te dai un pas în spate.

Şi aici mă întorc la Zu. Ascultând programul de dimineaţă al Zu, te poţi enerva foarte rău. Ceea ce nu le poţi reproşa producătorilor şi prezentatorilor de acolo e că nu încearcă. Programul e viu, agitat şi creativ. Sigur, în felul ăla cringy al lor şi folosind adesea conţinut „împrumutat”, dar nu li se poate reproşa că nu caută soluţii, că nu fac eforturi.

În mare, ăsta e secretul lor: efortul susţinut de producţie, dublat de prezenţa în program a animatorilor. Şi când spun prezenţă, mă refer la sentimentul pe care îl transmit publicului. Acela că le place acolo, că vor să fie acolo, că le pasă cumva de succesul staţiei. Şi dau publicului senzaţia că aparţine de ceva. Putem detalia lucrurile astea, însă cred că sunt destul de clare.

De fapt ce fac cei de la Zu şi nu face concurenţa lor, e să spună o poveste. La fel face şi RRA, dar despre ei, poate altă dată.

Radioul, poate mai mult decât alte medii, are nevoie de o naraţiune. Concursurile alea din timpul perioadei de sondaje nu sunt naraţiune, sunt marketing sătesc. Sunt şi ele necesare, dar nu spun altceva decât „am ales calea simplă”. Aia e cel mult povestea delăsării, în niciun caz ceva care să inspire.

Numiţi un dj român în ale cărui gusturi să aveţi încredere? Unul care vă poate convinge să cumpăraţi muzică sau să mergeţi la vreun concert. Eu nu ştiu niciunul.

Dar un realizator de talk-show care să pună întrebările pe care voi aţi vrea să le puneţi, ştiţi? Unul pe a cărui logică, raţiune şi capacitate de sesizare a ceea ce e important vă bazaţi. Eh?

Nu televiziunea a ucis radioul, ci radioul a ucis radioul. Nepăsarea. Logica lui „merge şi aşa”. Neputinţa de a vedea oportunităţi acolo unde, la prima vedere, pare pustiu.  Lipsa de curaj.

Norvegia a anunţat recent că renunţă la FM în favoarea radioului digital, în 2017. E prima ţară care face asta. Vor urma şi celelalte, inclusiv România.

În cazul României, va fi vorba de mercy killing, iar de supravieţuit vor supravieţui cei care vor şti să spună o poveste.

(Sursa foto)