în Centru

Recomandări. Obsesii. Detalii. Toate de vară

Recomandări. Obsesii. Detalii. Toate de vară

The Vanquished: Why the First World War Failed to End

O  carte despre crimele care ne-au făcut țările. Nu de alta, dar se apropie centenarul unirii. Suntem capabili să raționalizăm evenimentele pe care le-am învățat în școală sau în clișeele societale, dar nu mai avem răbdare de detalii. Robert Gerwarth face chestia asta inconfortabilă și explică cum dincolo de evenimentele majore, cum e primul război mondial, s-a murit mult și stupid în vremuri în care nouă ne place să credem că a fost pace. Scena masacrului grecilor ortodocși de la Smirna e îngrozitor-cinematografică așa.

Ți se rupe inima citind, și peste puțină vreme îți dai seama că aia a fost răzbunare. Grecii au ucis la rândul lor fără milă și regrete. Lumea e urâtă.

La Smirna, sub ochii marinarilor occidentali, orientul (estul, dacă vreți) a sângerat. E a nu știu câta carte din ultimii ani care mă convinge, cumva bizar, că imperiile care au pierit atunci nu au fost chiar cel mai rău lucru din istorie. Parțial, de asta cred în UE. În interior, imperiile sunt negociere, nu crimă.

România e colaterală în cartea lui Gerwarth, dar scurta relatare despre barbarbia care a însoțit ocupația Budapestei în 1919 nu mă face, pe mine, cel puțin, să mă simt mândru. Deloc.

Știați că au fost mai multe revoluții comuniste în anii ăia? Dincolo de aia sovietică și aia ungară? Dacă nu, citiți volumul ăsta. De acolo venim și avem sânge pe mâinile fanaticilor noștri bunici. În ADN. Noi europenii, nu noi românii.

Electric Brother – Rocks

N-am avut niciodată un respect masiv pentru Electric Brother. Mi s-a părut cumva leneș. Sub potențial. Acum sunt obligat să retrag și să recunosc maturitatea creativă, siguranța în albumul ăsta. Îl tot ascult de vreo câteva luni. Genul de întreprindere deșteaptă, sigură pe ea, care te convinge să cumperi bilet pentru orice o avea autorul în minte.

Măcar la fel de bun e Deliric cu Silent Strike. O revelație pe care n-am mai avut-o de la Norzeatic încoace, cel pe care continui să îl consider singurul poet român în viață.

(Link-urile din paragraful ăsta sunt către Apple Music)

Manualul Canibalului

Fac parte dintr-o generație crescută sub Llosa și alții ca el. Uneori e nevoie să te întorci la ei, la sud-americani, chiar dacă ai descoperit ruși contemporani care vorbesc cu tine, nu cu universul. Buy this book. Întru întărirea unor certitudini mai vechi.

Sud-americanii se vor răzbuna, dacă sunt ignorați.

Balmaceda.

Richard Nixon. The Life

De citit pe plajă pentru oricine vrea să înțeleagă de ce Trump nu e Nixon sau de ce Trump e Nixon sublimat. Diferența uriașă e că, până societatea s-a desprins de politician, politicianul Nixon a avut o carieră uriașă. Trump e ratare agresivă. Pleacă de unde a sfârșit Dick. Nu citiți tâmpenii în română despre Trump. Sunt scrise de oportuniști mici și ridicoli.

Lectură colaterală despre impeachment aici.

Expertiză moartă

Despre Death of expertise am scris deja în Dilema Veche. Moise a răspuns și a mers un pic mai departe și în altă direcție. Recomandarea rămâne. Ca și întrebarea de la finalul textului din Trilema.

Realitatea e că…

Guardian i-a zis meditație poetică. Eu cred că definiția asta sperie oameni. E o carte despre fizică scrisă în limba oamenilor. Poate cea mai bună lectură a mea de anul ăsta: Reality Is Not What It Seems

…nici țara nu stă bine

Recomand fără să fi văzut filmul, o producție a lui Radu Jude.

Mă folosesc de propoziția anterioară ca de o invocare a Karmei. Sper să apuc să văd Țara Moartă. Jude n-a greșit decât pe alocuri până acum.

Să nu vorbești…

Singurul tabloid pe care l-am urmărit consecvent a fost Gawker. „Tabloid” e peiorativ și nu definește bine ce era Gawker. Curaj, ireverență anarhică alături de un apel discret la onestitate. Mai mult decât producția jurnalistică propriu-zisă, Gawker era important pentru comunitatea sarcastic-rațională construită în jurul lui.

Gawker a fost ucis pentru că a calculat prost și pentru că l-a călcat pe nervi pe Peter Thiel, unul dintre megalomanii care, as we speak, creează viitorul.  Unul din băieții ăia pentru care Trump e folositor. 

Șocant și al naibii de scary documentarul ăsta. Ar trebui văzut măcar de ziariști. În cuvintele unui canadian mort: i’ve seen the future, brother/it is murder.

Alte filme deprimante: The Discovery, Youth, Get me Roger Stone (documentar apropo de mica dramă de la Adevărul. Tot cu Trump). Toate de găsit pe Netflix sau HBO.

Altă muzică tolerabilă: Ok Computer (la 20 de ani), Giant Rooks, Run the Jewels, Scriabin (nu dați cu pietre).

Aș mai avea și altele, dar cred că deja exagerez un pic.

A, si niste Tindersticks fără rost:

 

Nu e nici nou, nici vechi 😛