în Centru

Românii o au prea mică*

Românii o au prea mică*

Prin 2011 m-am întâlnit cu un jurnalist de la o publicaţie britanică mare şi adesea citată prin presa română. Omul încerca să se lămurească în legătură cu ceea ce se întâmpla în România la acea dată. Lovită de criză, ţara părea în derivă şi deschisă exceselor. S-a văzut în 2012 că exact aşa a fost. Dar a rezistat.

Nu ştiu cât de lămurit a plecat, cert e că eu am rămas cu nişte întrebări după acea întâlnire. Impresia cu care îşi începuse documentarea era că o să scrie despre un fel de Belarus deghizat în ţară UE, un stat predispus la implozie şi tendinţe antidemocratice.

Am avut şi am la rândul meu tot felul de reproşuri la adresa felului în care merg lucrurile în România, dar mi-am întreţinut întotdeauna un optimism rezervat. Optimism care vine dintr-o evaluare, cât de cât obiectivă, a contextului intern şi extern. Sigur că întotdeauna se poate şi mai bine, dar se poate şi mai rău.

Am fost un pic şocat de nivelul de informare primară a colegului britanic, pentru că nu era orice fel de jurnalist. Stăteam de vorbă cu un specialist în estul european, cineva care scrisese despre căderea Cortinei de Fier de la faţa locului şi continuase să acopere evenimentele din zona asta, nesmintit, cale de 20 de ani. Am aflat de la el tot felul de lucruri despre Polonia, Rusia, Estonia etc.

România, însă, era o gaură neagră.

A şaptea ţară a Uniunii Europene după populaţie. Locul 12 după teritoriu. Şi totuşi, văzută din presa străină, e aproape inexistentă. Sau e ceva mai degrabă exotic. Alt exemplu, aici:

Polish anxiety is only enhanced by the feeling that, as Zaborowski puts it, “we are lonely in the region”. The Baltic states may share Poland’s perspective. But Hungary is seen as a client-state of Russia, and the Czech Republic and Slovakia have failed to put brakes on the penetration of Russian capital and influence, which is felt in their criticism of European sanctions against Russia. Central Europe has become geopolitically fragmented.

Din paragraful de mai sus parcă lipseşte ceva, nu? Nici măcar în background nu existăm.

Mi-am adus aminte despre lucrurile astea azi dimineaţă, după ce am văzut imaginea de mai jos.

Vedem acolo repartizarea pe state a posturilor din administraţia centrală a UE. Unde e România? Undeva între Malta şi Estonia.

Posturile alea înseamnă înfluenţă*. Iar a românilor e al naibii de mică.

Sunt multe explicaţii care pot fi folosite aici. Le trec rapid în revistă.

Prima ar fi relativa închidere a economiei româneşti. Aici, domină companii locale fără ambiţii. România nu ocupă locuri majore pe nicio piaţă europeană (de la tehnologie până la literatură). Nu inovează. Nu propune nimic din ce nu s-a mai făcut, iar ceea ce face e yesterday’s news. Producţia internă este mai degrabă de rang doi şi e slabă calitativ. Da, ştiu că au existat vreo două companii de IT care au făcut produse decente, dar e prea puţin, dacă vrem să depăşim ţări care au suprafaţa judeţului Giurgiu.

Apoi, la nivel intelectual, din nou, nu producem mare lucru. Cercetarea ştiinţifică e o glumă, iar modul în care încercăm să românizăm oameni care reuşesc în alte culturi (Hertha Muller) e uşor penibil.  Pe de altă parte, pretindem că Dan Puric e spirit universal.

Producţie ştiinţifică spuneam? Neil deGrasse Tyson român e un îmbogăţit al anilor 90, care a plătit un minion să îi scrie o carte care să îi micşoreze sentinţa. Carte care e avizată de toate somităţile-care-avizează-cărţi, iar omul e liber. Einstein e gelos.

Politic, suntem pigmei. N-avem nicio contribuţie la nicio dezbatere europeană, iar senzaţia pe care o lasă oficialii români în străinătate e că încearcă să treacă nevăzuţi. Vizitele se fac doar pentru a da de rumegat televiziunilor de casă.  În afară de mesajele cu iz uşor ceauşist de pe contul de twitter al Corinei Creţu, nu prea vedem mari lucruri emise de români în dezbaterile din UE.

Da, românii o au prea mică. Dar nici nu fac vreun efort să şi-o crească.

PS: Îl citesc în continuare pe britanicul despre care vorbeam la început. Evită să scrie despre România.