în Centru

Scurte. Si un film

Scurte. Si un film

Zid

Îmi stăruie în minte o imagine de aseară.

Restaurant. Măricel. Mai multe saloane și o terasă. Ca să ajungi în oricare din saloanele alea trebuie să treci printr-un hol mare. Muzică în surdină și toată lumea își vede de conversație.

Nu observă aproape nimeni că muzica se oprește la un moment dat, apoi pornește iar un pic mai tare.  În holul cel mare a apărut un om cu o clapă. Aproape rezemat de zid, scoate din sintetizatorul ăla tot felul de piese peste care își punea vocea. De un banal desăvârșit și repertoriul și livrarea.

Slab, inalt, îmbrăcat, naiba știe de ce, în negru de sus până jos, omul are părul alb și pare genul care, când nu cântă, spune poezii pentru doamna între două vârste de la masa vecină.

Dar acum cântă. Cu spatele la perete, între două uși, cântă. Tot felul de piese din registrul cu sincope și melancolie al crâșmelor care își caută fără noroc ștaiful.

În fața lui e alt perete spre care uită intens. Când apasă pe silabe, când lungește inutil nota, când vine refrenul, când termină refrenul, privește peretele ăla alb. Când e grav, inclină ușor capul a reproș către albul din față.

Când e pozitiv și intens se apleacă peste clapă fără să aplece și privirea.

Atât de serios e încât mai că te aștepți zidul-țintă să își schimbe culoarea, să facă naibii ceva, să admită că aude și înțelege. Nu face nimic.

Oamenii se mai plimbă printre saloanele alea. Chelnerii cu aerul lor preocupat sub care bănuiești sarcasmul sau un blank desăvârșit. Unul nu se întoarce sau dă semne că urmărește prestația dizeuzului sumbru. Onest cumva. Nici el nu dă semne că îi vede. Cântă pentru zidul lui alb.

Am trecut de două ori prin holul ăla. Am avut senzația că stric zenul zidului.

M-am întors la conversația prietenilor mei care oscila între guvernanța corporativă în companii de stat și termenii de căutare cei mai folosiți pe pornhub. Nu mai țin minte detaliile. Dar am rămas cu imaginea de mai sus.

Uber

Un amic povestește despre un șofer de la Uber grav bolnav care se întreține din cursele alea. Ne ciondănim un pic pe axa tehnologie-empatie-siguranță rutieră. N-am ajuns la nicio concluzie.  În contextul potrivit poți lega oricare două noțiuni între ele și să aibă un oarecare sens. Dar mai ales când n-ai toate informațiile.

Cerșetoare

Tot aseară, a apărut de nicăieri o doamnă care a cerut ferm și politicos 10 lei. Fără nicio poveste. I-a primit. Fără comentarii. No drama is the future of drama.

Film

Am văzut mai multe zilele astea. Nu am rămas cu mare lucru după ele. Cu excepția ăstuia. O înșirare de tablouri vag absurde și comic-triste comise de un suedez. E parte a unei trilogii dar rezistă foarte bine și de unul singur cu lumina lui bej cu tot.

De o săptămână mă întorc aproape zilnic la o scena de mai jos (din păcate pe youtube nu se găsește întreagă):

 

 

PS Nu e un musical. Restul personajelor vorbesc si mișcă fără să fredoneze ceva.