în Centru

Scurte

Scurte

1) Mi-am ocupat o parte din timpul liber din ultima vreme cu cartea asta. Fascinantă. Și o spun fără rezerve.

Harari are meritul că ține ritmul foarte bine, e original spre strălucitor atunci când construiește ipoteze și e credibil când dă răspunsuri. Are și o știință a speculației absolut atrăgătoare. Folosește inteligent ironia și are grijă să nu provoace decât cu măsură.

Poate fi citită și ca un mic manual de popularizare a speciei în rândul membrilor ei.

Nu mă obosesc să văd dacă e și in română. Poate fi citită în pauzele dintre Game of Thrones și verificarea contului de Facebook. Sau ascultată.

Dacă nu mă credeți pe mine, găsiți aici o colecție de citate. O să vă placă.

2) Altă carte care mi-a plăcut teribil de mult în ultima perioadă e asta:

Aici avem de-a face cu un soi de reabilitare a mongolilor din perioada hanatelor. Asociați îndeobște cu sălbăticia și dezastrul, mongolii lui Weatherford sunt cu totul altceva. Creștin democrații au să recunoască în principiile mongole de guvernare subsidiaritatea, liberalii au să aprecieze toleranța, tehnocrații birocrația colaborativă, iar globaliștii contribuția greu de ignorat la deschiderea comerțului și a piețelor internaționale din Evul Mediu timpuriu.

Am fost surprins, spre exemplu, să aflu că o bună perioadă, imperiul mongol a fost condus de femei (bărbații erau ocupați să facă mișto de strategiile militare ale rușilor), că tortura nu era tolerată, iar la curtea mongolă islamul, creștinismul și buddhismul își contestau pașnic în dezbateri principiile.

3) Aș putea să mă apuc de Satantango. Nu-s sigur că o să fac. Menționez asta aici, doar ca să îmi dau un soi de start.

4) Când nu am răbdare să citesc, ascult podcast-uri. Chiar așa, de ce suntem așa de puțini care ascultăm podcast-uri? Eu mai știu doar cinci oameni care o fac.