în Centru

„Știri pe surse”

„Știri pe surse”

285df0b

Doamna ministru al finanțelor a dat-o un pic de gard cu o afirmație un pic arogantă, un pic inadecvată despre românii care nu vor să muncească pe salarii simbolice.

Afirmația e cumva relevantă dar în niciun caz esențială. E bine să înțelegem cum gândesc oamenii care ajung prin funcții publice și întotdeauna am zis că orice informație e mai bună decât nicio informație.

However, nu despre inadecvarea doamnei vreau să vorbesc, ci despre un detaliu colateral. Dacă am datele corecte, propoziția aia a fost rostită off the record, într-o întâlnire informală.

Faptul că a ieșit cu citat de acolo mă enervează. Rău.

Off the record ăsta (adică discuții care nu sunt destinate publicării) e mama accesului la informație și mătușa înțelegerii contextului.  Conversațiile off the record au rostul de a lămuri lucruri și de a furniza context sau opinii care nu pot fi publicate fără a dăuna emițătorului. Cel care dă informațiile (ministrul, CEO-ul, whatever) face lucrul ăsta pentru a-și servi cauza, evident, dar și pentru a preveni interpretări tâmpite, care pot induce publicul în eroare. Informațiile astea, dacă sunt esențiale, se publică cel mult citând „surse”. Dar regula e că, în calitate de jurnalist, încerci să le transformi în informații on the record.  Fie convingând pe cineva să și le asume, fie mergând mai departe pe firul lor și dezvoltându-le.

Rostul lui off the record e unul utilitarist, practic.

Sigur că funcționarul, demnitarul poate încerca să convingă ziaristul de ce idei bune are el, însă relația dintre cei doi e adversarială. Niciunul nu e acolo pentru a-i face viața mai ușoară celuilalt. Totuși, o înțelegere e o înțelegere și trebuie respectată.

În avioanele în care călătoresc demnitari și ziariști au loc astfel de conversații. Ministerele, agențiile, primăriile și chiar companiile organizează întâlniri informale. Sunt discuții oneste în care, uneori, bullshit-ul rămâne la ușă.

Discuția nedestinată publicării există de când există jurnalismul, iar nerespectarea înțelegerilor între oficial și jurnalist e o eroare deontologică gravă.

Efectul acestor erori este că informalele devin tot mai goale de conținut. E firesc ca după o astfel de întâmplare, demnitarul în cauză, și nu numai el, să fie mult mai prudent. Sau, cum îmi spunea recent un consultant: „Eu îi sfătuiesc pe ai mei să spună ce spun și în conferințe, doar că pe un ton mai colocvial”.

Pierdem cu toții: public, jurnalist, demnitar.

Vorbind strict despre subiectul nostru, n-am aflat mare lucru în afară de un clișeu care e vânturat de ani buni (competitivitate din salarii mici, blabla). E mai degrabă o opinie decât un fapt.  Deci nu avem de-a face cu o dezvăluire cutremurătoare. Ci doar de o frază inabilă a unui demnitar care nu produce niciun fel de efect, altul decât enervarea unor oameni.

Să dai citate dintr-o informală nu te face Snowden. Te face doar neplăcut și inabil. Și faci viața grea tuturor ziariștilor care respectă înțelegerile.