Rețin din Congresul I al epocii Dragnea doar discursul lui Iliescu. Dacă treceți peste limba de lemn, o să descoperiți că dl Iliescu e probabil cel mai bun analist politic în viață. Poți să nu fii de acord cu soluțiile lui, dar la diagnostice e dr House.
Se tot vorbeste de o resurgență a lui Traian Băsescu. Și de fiecare dată se aude: „dacă ar renunța la…”. Nu o face, iar asocierea cu știri ca asta e inevitabilă.
ANAF face iar festival de controale pe la spălătoriile de bani de prin preajma marilor orașe. Aș vrea să atrag respectuos atenția că există o oarecare ciclicitate a acestor heirupisme care mai mereu se sfârșește cu amenzi simbolice și toată lumea își vede liniștită de treabă. Amenzile alea sunt cost of doing business și nu tentative de a aduce companiile respective în lumea afacerilor măcar vag corecte.
Am tendința să fiu suspicios când văd inițiative ca asta, asumate prudent și cu aer revoluționar. O semnalez aici doar ca expresie a frustrării generale față de ceea ce, eufemistic, numim viață politică în România.
Pentru o publicație care aproape a pornit al treilea război mondial, EVZ e cam grăbit să vadă paiele din ochii televiziunilor.
Ion Iliescu sugera că a treia cale e moartă. Este, iar Tony Blair, poster boy-ul ei e din ce în ce mai compromis. Poate nu întâmplător activiștii britanici încă n-au renunțat la ideea de a-l vedea judecat pentru crime de război.
Rămânem în UK unde e și președintele Xi al Chinei. Așa arată un bulevard din Londra azi:
President #XiJinping leaves for visit to Britain, first by a Chinese president in decade http://t.co/QkhAG8hCXlpic.twitter.com/UPysWBBfRw
— China Xinhua News (@XHNews) 19 octombrie 2015
Imaginea aia e penibilă. Apropo, mai ține cineva minte marile proiecte ale guvernului Ponta, care urmau să fie dezvoltate cu China? Praful s-a ales de ele.
Sper că n-ați uitat de refugiați. Problema n-a dispărut, chiar dacă se scrie mai puțin despre ea.
Știrea bizară a zilei. Are ceva din începutul unui film în care rolul principal îl are o epidemie devastatoare.