în Centru

Sumar – 19 octombrie. Iliescu în epoca Dragnea, heirupisme ANAF, omul care te mușcă și moare

Sumar – 19 octombrie. Iliescu în epoca Dragnea, heirupisme ANAF, omul care te mușcă și moare

Rețin din Congresul I al epocii Dragnea doar discursul lui Iliescu. Dacă treceți peste limba de lemn, o să descoperiți că dl Iliescu e probabil cel mai bun analist politic în viață. Poți să nu fii de acord cu soluțiile lui, dar la diagnostice e dr House.

Se tot vorbeste de o resurgență a lui Traian Băsescu. Și de fiecare dată se aude: „dacă ar renunța la…”. Nu o face, iar asocierea cu știri ca asta e inevitabilă.

România nu este o ţară unde a raporta profit la finalul anului pentru o companies să fie un titlu de glorie. Ideea generală este că dacă raportezi profit eşti un fraier pentru că apoi trebuie să  plăteşti impozit pe profit la stat.

ANAF face iar festival de controale pe la spălătoriile de bani de prin preajma marilor orașe. Aș vrea să atrag respectuos atenția că există o oarecare ciclicitate a acestor heirupisme care mai mereu se sfârșește cu amenzi simbolice și toată lumea își vede liniștită de treabă. Amenzile alea sunt cost of doing business și nu tentative de a aduce companiile respective în lumea afacerilor măcar vag corecte.

Am tendința să fiu suspicios când văd inițiative ca asta, asumate prudent și cu aer revoluționar. O semnalez aici doar ca expresie a frustrării generale față de ceea ce, eufemistic,  numim viață politică în România.

Pentru o publicație care aproape a pornit al treilea război mondial, EVZ e cam grăbit să vadă paiele din ochii televiziunilor.

Ion Iliescu sugera că a treia cale e moartă. Este, iar  Tony Blair, poster boy-ul ei e din ce în ce mai compromis. Poate nu întâmplător activiștii britanici încă n-au renunțat la ideea de a-l vedea judecat pentru crime de război.

Rămânem în UK unde e și președintele Xi al Chinei. Așa arată un bulevard din Londra azi:

Imaginea aia e penibilă. Apropo, mai ține cineva minte marile proiecte ale guvernului Ponta, care urmau să fie dezvoltate cu China? Praful s-a ales de ele.

Sper că n-ați uitat de refugiați. Problema n-a dispărut, chiar dacă se scrie mai puțin despre ea.

Știrea bizară a zilei.  Are ceva din începutul unui film în care rolul principal îl are o epidemie devastatoare.