în Centru

Sunați-vă părinții

Sunați-vă părinții

Pe câți dintre voi v-au sunat părinții vineri seara? „Ești bine? Atât voiam să aud”.  Precipitarea aia prost mascată a părinților care știu că, după 16 ani încolo, copiii nu mai au răbdare cu ei. O știți. Vineri seara a fost probabil dublată de un oftat de ușurare atunci când ați răspuns.  Poate că nu l-ați auzit sau simțit, dar a fost acolo.

Doliul național s-a încheiat. E momentul să sunați înapoi. Sunați-vă părinții și, de data asta, nu le mai reproșați lașitățile trecutului sau alegerile greșite. Sunați-i și spuneți-le că vreți să se schimbe ceva. Că încă vă mai pot face bine, așa cum au făcut de mii de ori de când v-ați născut. Spuneți-le să nu stea pasivi. Convingeți-i că mai pot încă să se enerveze. Că fatalismul e o întâmplare.

Să vină cu voi în piață. Sau măcar să vă asculte și să se gândească la ce aveți de spus. Spuneți-le că primarul ticălos din București e și la ei în oraș. Cu alt CNP dar cu același sistem în spate. Cu aceleași motive și cu aceleași justificări. Spuneți-le că ministrul-căpușă există și pentru că ei i-au permis să existe.

Sunați-vă părinții și întrebați-i dacă știu unde se va produce următorul dezastru. Pe o șosea cu gropi? Într-un spital? Într-o mină? Într-un bloc zguduit de cutremur? Într-o explozie a unei fabrici? Sigur că nu au să știe. Nu știți nici voi. Dar toate astea sunt posibile.

Întrebați-i dacă simt nesiguranța. Sigur că simt. Rugați-i să spună asta cu voce tare. Acolo, la ei la serviciu, la micul magazin unde își fac cumpărăturile, să le spună rudelor și prietenilor cu care se văd uneori. Să vorbească.

Fiți respectuoși. Tolerați-le tezismele și automatismele. Sunt urmările unei vieți complicate. Ca orice viață. Dar porniți de la premisa că vă vor binele. E singura posibilă.

Sunați-vă părinții. Le sunteți datori. Vă sunteți datori cu apelul ăsta.

Ieri s-a împlinit fix un an de când unii dintre voi, cei plecați la studii sau muncă, și-au urlat frustrarea la telefon.

Și, vai, ce efect a avut atunci.

Atunci nu murise nimeni.

cata

(sursa foto Facebook Catavencii)