în Centru

Tehnocratul dezastrului

Tehnocratul dezastrului

arafat

Jur ca nu înțeleg raportarea publică la Raed Arafat. Are in ea o doză de irațional care o face suspectă.

Așadar, apar niște lucruri care trebuie lămurite, explicate sau îndreptate. Dl Arafat nu reușește să o facă prea bine. E mai degrabă neconvins-plictisit așa și pare să spere că furtuna trece.

Mi-e neclar de ce se comportă în felul ăsta.

Nu vrea, nu poate sau e cam prea pătruns de spiritul administrației românești.  Mă refer la partea obtuz-netransparentă care înțelege comunicarea publică doar când e scandalul prea mare.

Ei bine, pe fondul plictiselii d-lui secretar de stat, apar martirii nechemați. Cei care refuză rațiunea dar care se declară pregătiți să iasă în stradă, să se lege de ambulanțe, să facă orice pentru ca oamenii răi din presă să nu îl deranjeze pe Sf Arafat. Asta e ceea ce nu înțeleg, mai ales că o parte dintre martorii lui Arafat sunt jurnaliști. E o permanentă campanie de PR care tinde să devină și obositoare și enervantă.

Dl Arafat și-a creat o imagine publică de tehnocrat al dezastrului. Sau al controlului dezastrelor, ca să fiu mai precis. E aproape o formulă ritualică: ori de câte spui ceva despre el, trebuie să amintești că are merite foarte mari. O fac și eu, respectuos. Le are, nimeni, niciodată, nu i le-a contestat.

Dar, pentru numele lui Allah, într-o vreme în care însuși Patriarhul e luat la întrebări, cred că un funcționar al statului e dator să răspundă și să explice. Emoțiile nu prea au ce căuta aici. Nu de alta, dar la următorul dezastru o să vorbim din nou despre numărul victimelor în loc să ne întrebăm de ce sunt victime.

Și au să apară iar. Alte emoții, alte plictiseli.

PS Pe de altă parte, dl Arafat plătește niște facturi complet bizare. Cea cu planorul, de exemplu. Am văzut că foarte multă lume se supără că planorul nu a fost găsit de căutătorii statului. Ei bine, aici  e o listă de avioane dispărute. Unele n-au fost găsite niciodată. Și erau mult mai mari, cu mult mai mulți oameni la bord. Să ținem seama și de context. Altfel ne consumăm nervii aiurea.