în Centru

Unde e adevărul? Nu știm pentru că nu îl caută nimeni

Unde e adevărul? Nu știm pentru că nu îl caută nimeni

Mâine e un miting provocat de decizia incalificabilă a Senatului de a nu permite anchetarea fostului vicepremier Gabriel Oprea pentru ucidere din culpă. Știți povestea, nu insist. E probabil o premieră mondială pentru un stat în care teoretic domnește legea ca un individ oarecare să fie protejat de o acuzație atât de gravă.  Nu e vorba despre furt sau traversat pe roșu. E mult mai grav, a murit un om.

Ecourile continuă să vină după ziua de luni. Stridente, frustrante, ieșite din tiparul normalității. Am ajuns într-un așa hal de insensibilitate încât măsurăm durerea cu politicometrul. Aparatul ăla care cuantifică nivelul de la care orice manifestare umană firească devine dorință de a face PSD sau PMP să piardă voturi. Aparatul care îți spune când depășești măsura și strici povestea. Nici aici nu insist. Are Simona detalii.

Dar pentru că a venit vorba de povești, mă preocupă de ceva vreme gândul că trăim o sumă de narațiuni false a căror viață dă naștere altor narațiuni la fel de false și care, împletindu-se între ele, duc la crearea unui anume soi de realitate toxică ale cărei efecte se produc nesmintite și care, la rândul, lor pun baza unui viitor mincinos și toxic.

Tolo are aici câteva exemple.

Mă opresc doar la acea afirmație a lui Liviu Dragnea care spune cu subiect și predicat că plecarea guvernului Ponta a avut loc pe căi nedemocratice. Nu e nimic nou acolo, povestea are altă origine:

Victor Ponta a spus că în România se pregăteau evenimente similare cu cele din Ucraina, care au dus la căderea preşedintelui antieuropean şi prorus Victor Ianukovici.

„Se pregătea, aşa, se dorea să se întâmple în România ce s-a întâmplat în Ucraina, aşa, un Maidan. Ori, eu am spus, că atunci era ministru de Interne domnul (Gabriel – n.r.) Oprea, am zis <<nici vorbă, niciun jandarm, nu că nu… Domnule, lăsaţi în pace să facă ce vor, nu există în România jandarmi care bat oameni cât sunt eu prim-ministru>>”

Asta este o narațiune falsă. Stați un pic…Este o narațiune falsă?

Sunt două atitudini dăunătoare care domină acest subiect. Cea a partizanilor lui Ponta (Da, dom’ne, e tânăr competent și îi deranja pe ăștia) și cea a adversarilor săi (Ponta e un ticălos frustrat că a pierdut totul). E inutil să analizăm vreuna dintre ele. Oamenii își aleg povestea și merg cu ea.

Dar unde e adevărul? Singura poveste ar trebui să fie adevărul. Cu adevărul în față aceiași oameni care îl iubesc sau îl urăsc pe Ponta s-ar putea să aibă alte sentimente. Să înțeleagă altfel România. Poate să voteze altfel. Sau poate iau altă decizie referitoare la emigrare sau investiții. Adevărul, mă iertați de propoziție banală, contează.

Nu știu unde e adevărul, dar cred că știu de unde putem să începem să îl căutăm. Și răspunsul e simplu. La stat. La guvern mai precis. La guvernul al cărui premier dădea acum câteva zile lecții (binevenite, mind you) de patriotism prin parlament. Pentru că asta a preferat să facă în loc să explice dacă dl Dragnea minte. Pur și simplu, dl Cioloș a ignorat acuzația. S-a făcut că nu o aude.

Spun asta pentru că dl Ponta afirma clar, în limba română, ca și dl Dragnea, că a primit informații despre conspirația împotriva cabinetului său de la Gabriel Oprea. Gabriel Oprea nu e era chiar oricine. Era vicepremier, ministru de interne și, în general, omul care se ocupa de probleme de siguranță națională în acel guvern. Omul la care veneau informațiile și plecau mai departe. Victor Ponta însuși, în calitate de premier, avea dreptul la o doza zilnică de informații de la diverse structuri de siguranță națională.

Toate informațiile astea se arhivează. Nu dispar în ceață. Ele sunt disponibile celor care au drept de acces la ele.

În situația de azi, cred că dreptul de acces la informațiile respective are orice cetățean român care se pregătește de alegeri. Un detaliu foarte important este că niciun dosar penal nu s-a deschis pe perioada manifestațiilor post-Colectiv care să privească vreun aspect relevant din acele adunări publice. Nu rezultă de nicăieri că s-a produs vreo infracțiune, publicarea acelor informații nu ar afecta niciun proces sau persoană alta decât cele citate prin textul ăsta. Iar pe acestea, cel mult la nivelul reputației, nu altfel.

E esențial să știm adevărul acelor zile. Să nu rămânem fiecare cu povestea lui pentru că vom sfârși prin a ne urî unii pe alții în realități paralele cu efecte în cea curentă.

De aceea guvernul, noul ministru de interne și, de ce nu, președinele României (ca șef al CSAT) trebuie să facă lumină în această situație. Toate comunicările referitoare la manifestațiile post-colectiv trebuie făcute publice. Asta dacă nu vrem să avem de-a face iar cu dezastre de conștiință ca mineriadele sau revoluția.

Pentru că incendiul din colectiv e mineriada acestei generații.

Se apropie comemorarea acelei tragedii, iar întinarea memoriei acelor oameni cu povești false nu e mai puțin gravă decât acel „golani” aruncat de Ion Iliescu manifestanților din Piața Universității înainte de 13 iunie. Și știți ce a urmat după. 26 de ani mai târziu, rana e încă acolo. Și Iliescu tot pentru câștig politic a făcut-o. Și a câștigat.

Mâine e un miting care vizează 73 de ticăloși speriați.

Al 74-lea e, până la noi ordine, doar un pasager pe bancheta din spate a unei mașini.  Un pasager nevinovat. E singura narațiune disponibilă oficial. Pentru că Senatul ne-a băgat-o pe gât. Și dacă rămâne așa, peste zece ani, oricare dintre voi va spune ceva neplăcut domnului Oprea, va părea ridicol. Și va fi ridicol. Zilele astea încă ne mai putem întreba care e adevărul. Cum a plecat Ponta? Ce a făcut Oprea?

Dar nu o să dureze așa de mult. Știm deja că o minciună repetată la nesfârști devine până la urmă adevăr.

PS E adevărat că fostul ministru de interne Petre Tobă, urmărit penal și susținător fără rezerve al lui Gabriel Oprea, este consilier al noului ministru, Dragoș Tudorache?