în Centru

Victor și Viktor

Victor și Viktor

Am uneori senzația că premierii României  și Ungariei se folosesc cu bună știință unul pe altul și le place foarte mult asta.

Imaginea pe care ți-o evocă schimbul de replici dintre Victor și Viktor e aceea a doi îndrăgostiți vorbind noaptea la telefon, închiși fiecare în baia proprie și plănuind diverse tâmpenii pe care să le spună a doua zi.

Închipuiți-vă scena:

Victor: „Bag-o tu pe aia cu autonomia și eu răspund cu PPE-ul”

Viktor: „Hi, hi, hi”

Victor: „Auzi, auzi, te superi dacă zic de Trianon?”

Viktor:”Băi, lasă că zic eu de Trianon. Trebuie să le iau fața ălora de la Jobbik”

Victor (Pe fundal se aud țipete. Cineva înjură și spune ceva de sondaje și alegeri): „Bineee, mă, bine”

Viktor: „Vezi că o să îți iau ambasadorul la mișto.”

Victor (Gălăgia din background crește): „Ticălos mic ce ești. Al tău a fugit repede”

Viktor: „Hihihi, auzi nu ceri o discuție în PE în care să mă facă ăia dictator? I get hard on these things”

Victor: „Ooo, ce idee. Autoritarule, extremistule, tiranule….”

Viktor: „Uhm…”

Victor (aproape țipând peste vocile din fundal): „Trebuie să plec. Am uitat consultanții politici în grădină și acum se ceartă pe contul meu de twitter”

Viktor: „Închide tu primul!”

Victor: „Ba tu…”

Viktor:”Tu…”

Victor: „Kim Jong Un al Panoniei, tu primul”

Viktor: „Oooh…”

Victor închide. De partea cealaltă a convorbirii, cu un rictus extaziat, Viktor aude ultimele vorbe în română. Vin din grădina lui Victor. Ceva cu Sebi, sondaje, Facebook. Nu-l mai interesează. 

Pasager, îi trece prin minte un gând: „Ce prieten bun!”

(Context)