în Centru

Ziua în care decența și-a luat două cuțite în gât

Ziua în care decența și-a luat două cuțite în gât

Klaus Iohannis a închis magistral aseară festivalul prilejuit ziua națională a Antenei 3. Așa cum trebuie să facă un președinte. A fost headlinerul. A vorbit la final și a punctat decisiv într-un soi de tentativă publică de sinucidere asistată.

Anterior, trupele de la guvern și parlament își prezentaseră recitalulurile omagiale pe întâia scenă a țării. E posibil ca dl Cioloș să fi fost acolo din cauza unei confuzii, însă, ca să folosesc cuvintele președintelui despre evenimentele din 2012, asta rămâne să stabilească istoria.

Adevărat, o parte din public a fost compusă din nihiliști și oameni răi care nu vor întărească libertatea de exprimare în România. Nesimțiți care se împiedică de un banal prejudiciu de 60 de milioane de euro. Răutăcioși, degrabă retrăgători de like-uri. Nemulțumiți funciar cărora nu le convine nici când președintele „urmărește cu atenție” și nici când președintele intervine decisiv de partea celor buni. Cine să îi înțeleagă?

Dar câți sunt aștia? Nu-s așa mulți. Mii? Zeci de mii? Și contează? Picături de apă în marea de oameni care încă îl iubesc necondinționat pe starul nostru. Irelevanți, aproape invizibili în umbra Antenei 3. Nu contează.

Oamenii de știință tocmai au descoperit vibrații din vremea Big Bang-ului. Dacă cineva ar avea vreun interes să aplice aceeași tehnică în clădirea parlamentului României ar surprinde, poate, o voce spunând cuvintele de mai jos:

 

In domeniul statului de drept si independentei justitiei, precum si al luptei anticoruptie, pasii facuti pana acum trebuie cu necesitate continuati. Garantarea lor si actiunea in spiritul lor trebuie sa devina normalitate in Romania. Presedintele are un rol important in acest sens, pe care desigur il voi asuma. Dar este nevoie de intelegerea clara, la nivelul intregii clase politice, a unui principiu: nu exista alta cale pentru Romania decat aceea a unei tari eliberate de coruptie. Mi-as dori ca la sfarsitul mandatului meu, coruptia sa nu mai figureze pe agenda publica, institutiile sa functioneze pentru cetateni, iar oamenii politici sa fi inteles in mod definitiv ca se afla in serviciul public, si nu pentru interese personale sau de grup.

Sunetul e și el vibrație, iar vocea îi aparține Klaus Iohannis. Dl președinte, fost profesor de fizică, n-a vorbit la facerea universului, dar a vorbit la propria-i inaugurare. Ce bizar sună cuvintele astea acum.

E ceva ce președintele n-a spus, totuși, ieri. N-a avut nicio opinie despre votul din Camera Deputaților care l-a ferit pe Mădălin Voicu de reținere și arestare, iar pe Nicolae Păun de arestare.

Aștia doi, dacă n-ați fost atenți, sunt doi oameni de cultură din Parlamentul României care purtau acum ceva vreme următorul dialog:

Voicu: Bine, băi, dar ce avem noi de ascuns? Am făcut ceva?

Păun: Nu avem nimic de ascuns… (folosește cuvinte obscene). Auzi, măi? Fac câțiva ani de viață, de pârnaie, da’ să moară copiii mei, când ies afară, dacă nu dau două cuțite în gât la procurori și mă p.. pe ei. (…)
Păun: Bă, auzi? Tu n-ai trăit în anii ’60, Mădă, cum ești acum. Când ți-am spus eu din primăvară: mă, vezi că ăștia sunt pe noi.

Până când Niky-De-La-Parlament se va ocupa de procurori, restul statului se topește ros de infecții și cancerul lașității. Poate nici nu va fi nevoie ca dl Păun să își încarce nopțile cu amintirea unei fapte așa reprobabile. Iar celălalt clovn bătrăn nu va avea nevoie să facă apel la „simpatia colegilor”.

Căci, pânâ să moară procurorii, moare decența. Sucombă bunul simț iar simțul dreptății se zbate sub Casa Poporului, sub CNA și, în general, sub tot felul de alte clădiri masive și urâte construite de Ceaușescu.

Ceea ce s-a întâmplat ieri nu e o întoarcere a lui Klaus Iohannis la 180 de grade. Nu. E doar rumoarea produsă de iluziile abandonate de cei care au plecat de la premisa că progresul e posibil și oamenii sunt buni.

Cred că e inutil să îi promiți președintelui că nu îl mai votezi. Ce rost are? Pentru ca amenințarea asta să aibă vreun efect, ar trebui ca dl Iohannis să își înțeleagă propria viață. Or, eu am dubii că ăsta e cazul.

N-a trădat pe nimeni președintele.  Cel mult pe sine. S-a arătat tuturor ca un mediocru orbit de reflectoare. Atât.

 

Comentarii

  1. […] Ziua in care decenta si-a luat doua cutite in gat – incentru.ro1031 shares 533 comments 7052 likes 22 tw. trackbacks 26792 tw. followers […]